Ascita reprezintă acumularea anormală de lichid în cavitatea abdominală. Cea mai frecventă cauză a ascitei este ciroza ficatului, iar tratamentul depinde de cauza de bază.
Cea mai frecventă cauză de ascită este o boală avansată de ficat sau ciroză. Aproximativ 85% dintre ascite sunt cauzate de ciroză. Deși mecanismul apariției cirozei nu este pe deplin cunoscut, cele mai multe teorii sugerează că hipertensiunea portală (presiunea crescută a fluxului sangvin în ficat) este principalul factor. Creșterea presiunii sângelui și scăderea nivelului de albumine (proteine ce sunt transportate în sânge) pot fi responsabile de formarea gradientului de presiune, rezultând ascita.
Ascita, cauze
Alți factori ce intervin în ascită sunt sarea și retenția de apă. Volumul sângelui circulant poate fi perceput la un nivel mai scăzut de către receptorii din rinichi, iar rinichii absorb, astfel, mai multă sare și apă pentru a compensa volumul pierdut.
Alte cauze de ascită sunt în legătură cu insuficiența cardiacă și insuficiența renală, cauzate de retenția generalizată de fluid în corp. În cazuri rare, presiunea crescută a sângelui din ficat poate fi cauzată de obstrucție externă sau internă a venei porte, rezultând o hipertensiune portală fără ciroză. Acest lucru apare, de exemplu, în cazul unor tumori ce fac compresie pe venele din cavitatea abdominală sau a unui cheag de sânge ce obstruează fluxul sangvin normal și cresc presiunea în vase.
Ascita poate fi și rezultatul unor cancere (ascita malignă). Aceste tipuri de ascită sunt manifestări tipice ale cancerelor organelor din cavitatea abdominală, precum cancerul de colon, pancreatic, stomac, de san, plămân sau ovar.
Care sunt factorii de risc și simptomele în ascită?
Mulți dintre factorii de risc pentru ascită sunt similari cu cei pentru ciroză. Cel mai frecvent factor de risc pentru ascită este reprezentat de infecția cu virusul hepatitic B, C și consumul de alcool pe o perioadă îndelungată.
Alți factori de risc posibili pentru ascită sunt în corelație cu alte afecțiuni deja existente, precum insuficiența cardiacă, cancerele și bolile de rinichi.
Există șanse să nu existe vreun simptom în ascită, dacă este o formă ușoară (de obicei, mai puțin de 100-400 ml de lichid). Pe măsură ce lichidul se acumulează, abdomenul crește în dimensiuni. Durerea abdominală, disconfortul și balonarea sunt des întâlnite pe măsură ce ascita devine mai mare. În ascitele mari, din cauza presiunii crescute a diafragmului și a migrării fluidului către plămâni, pot apărea tulburări de respirație.
Cum este diagnosticată ascita
Diagnosticul de ascită este bazat pe un examen clinic în corelație cu un istoric medical detaliat, pentru a stabili posibilele cauze. Dacă lichidul de ascită este într-o cantitate mai mare de 500 ml, poate fi identificat la percuția abdomenului de către medic. Cantitatea mai mică de lichid poate fi detectată cu ajutorul unei ecografii abdominale.
Ocazional, ascita poate fi diagnosticată întâmplător prin ecografie sau tomografie computerizată efectuate pentru a evalua alte afecțiuni.
Diagnosticul afecțiunii de bază ce cauzează ascită este cea mai importantă parte pentru a înțelege motivul pentru care o persoană are ascită. Istoricul medical poate să ofere indicii pentru cauza de bază și include întrebări legate de boli de ficat în antecedente, hepatite virale și factorii lor de risc, abuzul de alcool, istoricul familial de boli ale ficatului, insuficiența cardiacă sau cancerul.
Un tabel metabolic complet poate detecta leziuni ale ficatului, statusul funcțional al ficatului și al rinichilor, precum și nivelul electroliților. Uneori, însă, cauza de bază pentru ascită nu poate fi determinată doar prin examenul fizic și investigațiile de laborator, fiind necesară analiza lichidului de ascită pentru a obține un diagnostic corect. Această procedură se numește paracenteză și implică sterilizarea unei zone a abdomenului și, cu ajutorul unui ac, se pătrunde în cavitatea abdominală pentru recoltarea lichidului, în vederea analizelor suplimentare.
Poate fi prevenită ascita?
Prevenția ascitei implică îndepărtarea factorilor de risc ce duc la apariția ei. La pacienții cu boli avansate de ficat și ciroză este recomandată evitarea consumului de alcool, abuzul de antiinflamatoare nesteroidiene (ce diminuează fluxul sangvin în rinichi, limitând excreția de apă).
Dr. Roxana Mateescu
Medic rezident geriatrie și gerontologie
