Se stie despre artroza ca este o afectiune idiopatica (fara o cauza aparenta) sau ca este secundara unor suferinte articulare acute sau cronice. Se ridica insa intrebarea daca artroza este o afectiune doar a cartilajului articular sau apartine tuturor structurilor care participa la alcatuirea articulatiei si la realizarea miscarii acesteia sau la buna sa functionalitate.
Examenul RMN la subiecti cu diagnosticul de artroza clinic manifestat si dureri la nivelul articulatiei genunchiului de exemplu, pentru o perioada de aproape un an, a indicat faptul ca modificarile structurale de la nivelul ligamentelor colaterale ale genunchiului au fost prezente uniform chiar si atunci cand cartilajul articular parea normal. Pentru exemplul dat este adus in discutie rolul jucat de ligamente, ca factor de initiere si perpetuare in cadrul patogeniei suferintei genunchiului non-traumatic.
Artroza, dezechilibru indus mecanic
Deteriorarea evidenta din cadrul ligamentelor colaterale ale genunchiului ridica suspiciunea ca acestea sa fie locul principal al leziunilor din stadiul precoce al suferintei. Astfel de observatii sustin ideea conform careia etiologia si evolutia artrozei nu trebuie gandite doar ca fiind atribuite unui singur tesut, precum cartilajul articular. Exista posibilitatea ca ea sa fie determinata de suferinta localizata la oricare tesut al articulatiei diatrodiale afectate, precum osul subcondral, sinoviala, capsula, musculatura periarticulara, terminatiile nervoase senzitive si meniscurile (acolo unde exista).
Prin articolul de fata intentionam sa subliniem faptul ca artroza reprezinta un dezechilibru indus mecanic, in care consecinta unei mecanici articulare anormale provoaca efecte distructive.
Laxitatea ligamentara duce la instalarea artrozei
Artroza apare intr-una dintre situatiile prezente sau intr-o combinatie a urmatoarelor doua:
1. Materialul biologic al diferitelor structuri moi periarticulare este normal, dar solicitarile mecanice asupra articulatiei sunt excesive (de exemplu genunchiul unui jucator de fotbal, umarul bratului cu care serveste un jucator profesionist de tenis);
2. Incarcarea asupra structurilor articulare este normala, dar biomecanica articulara este anormala.
Deteriorarea ligamentelor poate duce la instalarea unei laxitati si la artroza unei articulatii instabile. Laxitatea ligamentara asociata unui sindrom de hipermobilitate reprezinta un factor de risc binecunoscut pentru dezvoltarea artrozei. Alaturi de laxitatea ligamentara se afla si instabilitatea cauzata de scaderea tonusului musculaturii periarticulare, care de asemenea poate duce la artroza.
Articulatii in pericol din cauza impulsurilor acute
Atunci cand un muschi usor intins este supus unei intinderi mai mari, ca urmare a miscarii/mobilizarii articulare, el poate absorbi o cantitate mare de energie.
Micile incarcari neasteptate pentru care nu suntem pregatiti sunt mult mai distructive pentru articulatii in comparatie cu o incarcare anticipata. Atunci cand coboram treptele si ratam una, alunecand pe urmatoarele, vom simti un impuls acut, deoarece muschii nu sunt pregatiti sa preia incarcarea. Deci caderea sau dezechilibrul de foarte scurta durata nu acorda timpul necesar intrarii in actiune a reflexelor musculare de protectie. Astfel, incarcarea este transmisa cartilajului si osului. Pe de alta parte, pe durata caderii de la o inaltime mai mare, exista suficient timp pentru activarea reflexelor corespunzatoare.
Putem preveni si trata artroza?
Deoarece ligamentele nu pot preveni instabilitatea in cazul in care fortele generate in contextul activitatilor solicitante depasesc rezistenta mecanica a ligamentului, activitatea musculara coordonata va juca un rol important in protejarea articulara fata de deteriorare.
Daca eforturile de a dezvolta un tratament biologic eficient impotriva artrozei, care aproape intotdeauna tinteste spre stimularea cartilajului artrozic sau spre inhibarea enzimelor care degradeaza matricea, nu se coroboreaza cu o corectare concomitenta a dezechilibrelor mecanice care reprezinta cauza imediata a artropatiei, toate tratamentele au o probabilitate scazuta sa produca beneficii pe termen lung. Exista dovezi paraclinice (scintigrafia osoasa) care arata ca modificarile osoase pot precede schimbarile de la nivelul cartilajului la pacientii cu artroza cu luni sau ani inainte ca ele sa devina evidente radiografic.
Artroza, dupa cum s-a putut constata, nu este o problema a cartilajului.
Dupa parerea specialistilor, daca studiile se vor axa mai mult pe redresarea anomaliilor de biomecanica locala, se va ajunge la un real progres in a preveni si trata artroza.
Dr. Georgiana-Ozana Tache,
Medic primar recuperare medicala,
Doctor in stiinte medicale,
Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca,
Medical Care – Centrul de Recuperare Medicala
www.medicalcare.ro
0723.626.289
