Formatiune anatomica formata din extremitatile a doua sau mai multe oase si din alte structuri specifice (capsula articulara, sinoviala, ligamente articulare, cartilaj articular) si care permite mobilizarea oaselor intre ele.
Ansamblul elementelor prin care oasele se unesc unele cu altele. Articulatiile pot fi afectate de doua procese, unul degenerativ – artroza, celalalt inflamator – artrita, precum si de traumatisme si de tumori:
– artroza este consecinta uzurii cartilajului, care se subtiaza, si este insotita de o osteofitoza (ciocuri de papagal) in vecinatate. Urmeaza o diminuare a mobilitatii, o deformare a extremitatilor osoase aflate in contact si dureri la cea mai mica miscare articulara; articulatiile cel mai des afectate de artroza sunt umarul si genunchiul.
– artrita, inflamatia articulatiei sau a sinovialei, poate fi de origine inflamatorie sau infectioasa, microcristalina sau nervoasa. Puseele de artrita pot preceda sau insoti artroza.
– un traumatism al articulatiei poate provoca o contuzie sau o plaga. Prima se traduce printr-o durere, uneori printr-o echimoza sau o hidrartroza (efuziune de lichid seros intraarticular). Daca unul sau mai multe ligamente s-au rupt, este vorba de o entorsa. Daca articulatia este separata in doua piese, este vorba de o luxatie. Mai mult, o plaga aflata pe o articulatie expune cartilajul, care este fragil, si poate antrena o infectie.
– tumorile pot, de asemenea, sa se dezvolte pe articulatii, fie pe seama cartilajului, fie a osului; unele tumori sunt benigne (condrom, osteom, fibrom), altele maligne (sarcom).
