Arteriopatia obliterantă sau arterita este o boală arterială caracterizată prin reducerea progresivă a diametrului arterelor, care determină scăderea fluxului sangvin către ţesuturi, producând ischemie. Arterita este mai frecventă la vârstnici şi la pacienţii de sex masculin.
Cel mai des sunt afectate arterele membrelor inferioare şi mai rar cele superioare. Cea mai comună cauză este ateroscleroza – depunerea de grăsimi pe pereţii vaselor – care duce la îngustarea, până la obstrucţia completă, a acestora. Factorii majori de risc sunt hipertensiunea arterială, nivelul crescut de LDL-colesterol, colesterolul „rău”, nivelul scăzut de HDL-colesterol, cel „bun”, fumatul, diabetul zaharat, obezitatea, sexul masculin, nivelul crescut de homocisteină şi ereditatea.
Simptome care anunţă arterita
Simptomele de arterită sunt legate de dezvoltarea treptată a ischemiei tisulare. La început, arterita poate fi asimptomatică. Primul semn este claudicaţia intermitentă. Aceasta este o durere, crampă, junghi, cârcel care apare cel mai frecvent la nivelul muşchiului gambei, provocată de mersul pe jos, dar care dispare la oprirea din mers în 1-5 minute. Claudicaţia poate apărea la nivelul piciorului, coapsei, şoldului sau fesei.
Odată cu progresia bolii, apare scăderea distanţei pe care pacientul o poate parcurge, fără simptome. În final, durerea poate surveni în repaus, în porţiunile distale ale membrului afectat, sub forma unei dureri severe, continue, agravate de ridicarea membrului, cu exacerbare nocturnă, deseori împiedicând somnul. Pulsul la nivelul arterelor tibiale sau poplitee este diminuat sau absent. În ischemia severă, piciorul este dureros, rece şi amorţit. În arterita cronică, pielea este palidă, uscată, descuamată, cu creşterea deficitară a unghiilor şi părului. Pot apărea ulceraţii la nivelul degetelor, de obicei după traumatisme minore.
Ocluzia acută a unei artere periferice se manifestă printr-o durere severă, bruscă, însoţită de amorţirea, răcirea şi paloarea membrului afectat. Ocluzia acută a unei artere reprezintă urgenţă majoră cu risc de amputaţie.
Arterita – cum se tratează
Diagnosticul de arterită se stabileşte prin examen clinic şi cu ajutorul ecografiei Doppler pe arterele membrelor inferioare. În cadrul examenului clinic al pacientului, medicul face o evaluare a întregului sistem vascular, cu înregistrarea intensităţii pulsului şi examinarea membrelor inferioare pentru observarea leziunilor cutanate.
Tratamentul medicamentos este stabilit de medic în funcţie de gravitatea obstrucţiei şi de afecţiunile concomitente ale pacientului. În principiu, se recomandă aspirina în doze mici, blocante de Ca etc. În faze avansate, se recomandă tratament chirurgical reprezentat de înlocuirea arterei afectate cu o proteză sintetică (stent) sau folosind o venă prelevată de la pacient (bypass). În cazuri grave se recurge la amputaţia segmentului afectat.
Putem preveni arteriopatia obliterantă (arterita)?
Cea mai importantă măsură profilactică este renunţarea la fumat şi mersul pe jos 30-60 de minute pe zi. Exerciţiul fizic este benefic în reducerea simptomelor arteriopatiei obliterante, ducând la creşterea distanţei şi a timpului de mers până la apariţia simptomelor. De asemenea, este necesară reducerea grăsimilor de origine animală din alimentaţie, precum şi a carbohidraţilor simpli. Se impune tratamentul corect al dislipidemiilor, diabetului zaharat, hipertensiunii arteriale. La pacienţii cu diabet se recomandă îngrijirea cu atenţie a picioarelor, evitarea tăieturilor, rănilor, traumatismelor. Dar şi evitarea umidităţii excesive la acest nivel.
