Atunci cand inima functioneaza in limitele normale, ritmul sau are valori cuprinse intre 60 si 100 de batai pe minut si impulsul electric este condus pe caile fiziologice. Uneori, insa, lucrurile nu stau asa. Motivele pot fi variate si trebuie neaparat investigate.
Orice modificare a ritmului cardiac fie sub aspectul frecventei, al regularitatii sau sub ambele forme reprezinta o aritmie. In cazul in care inima bate mai repede decat este normal (peste 100 de batai/minut), avem de-a face cu tahiaritmie, zisa si tahicardie, iar atunci cand bate mai rar (mai putin de 60 de batai/minut) – este bradiaritmie, zisa si bradicardie. Daca e sa le clasificam in functie de ritm, aritmiile pot fi regulate sau neregulate, pe cand in functie de aspectul lor pe electrocardiograma, acestea se impart in aritmii cu complex QRS (n.r. – o importanta componenta a traseului ECG, corespunzand cu depolarizarea septului IV si ventriculilor) ingust sau larg.
De ce apar aritmiile
Cauzele sunt multiple, plecand de la unele simple, ca dezechilibrele hidroelectrolitice (deshidratare severa, afectarea concentratiei normale din sange a potasiului, magneziului sau calciului), nivelul ridicat de stres, hipotermia, consumul excesiv de alcool, tutun ori cafea. Frecvente sunt insa si cauzele mult mai serioase: boala coronariana aterosclerotica (cardiopatia ischemica, angina pectorala, infarctul miocardic), leziunile valvulare, insuficienta cardiaca, cardiomiopatiile congenitale sau dobandite, infectiile (miocarditele, pericarditele sau socul septic), hipertiroidia sau hipotiroidia, insuficienta respiratorie si sindromul de apnee in somn.
Aritmii – Simptome caracteristice
In general, aritmiile se manifesta prin palpitatii, oboseala, senzatie de sufocare, durere in piept, ameteli, angoasa, tremur sau stare de lesin. Simptomatologia in cazul aritmiilor nu reprezinta un criteriu relevant pentru aprecierea severitatii situatiei. Aceasta deoarece exista aritmii care produc simptome suparatoare, greu de tolerat, dar care nu sunt neaparat periculoase, dar si aritmii complet simptomatice sau pe care persoana afectata nu le resimte acut, dar care pot fi foarte periculoase. Tocmai de aceea, prezentarea regulata la medic e atat de importanta.
Cum se stabileste diagnosticul
Pentru o diagnosticare precoce si corecta a aritmiei, care sa conduca la tratamentul adecvat, este nevoie de un set complet de investigatii. Astfel, se recomanda ca, pe langa consultul cardiologic, ce cuprinde istoricul si examenul clinic, pacientul sa efectueze un set de analize de sange, o electrocardiograma, o ecografie cardiaca, ce exclude o eventuala boala cardiaca structurala si o monitorizare Holter EKG, ce inregistreaza activitatea electrica a inimii pe parcursul unei perioade mai lungi de timp (in general 24 de ore sunt suficiente, dar uneori poate fi necesara o monitorizare prelungita cu pana la 7 zile). In alte situatii se fac explorari suplimentare invazive, precum studiul electrofiziologic sau efectuarea unui RMN cardiac.
Respirati greu si va simtiti obositi? Insuficienta cardiaca poate fi cauza
Aritmii – Metode de tratament
Daca aritmia are o cauza reversibila, se va actiona tintit pe corectarea acesteia. Alteori, desi aritmia nu este deloc grava, dar produce simptome deranjante, se intervine cu tratament antiaritmic, de obicei constand in beta-blocante. In cazul aritmiilor periculoase sau chiar amenintatoare de viata, strategia terapeutica cuprinde de la tratament medicamentos antiaritmic la tehnici invazive de ablatie interventionala (prin cateter cu radiofrecventa ori crioablatie) sau chirurgicala, dar si montarea unui cardiodefibrilator implantabil. Acesta depisteaza aritmia in momentul producerii ei si descarca un soc electric intern cu restabilirea ritmului sinusal normal al inimii. In concluzie, tratamentul depinde de tipul aritmiei si intotdeauna se instituie dupa o evaluare atenta a raportului risc/beneficiu.
