Prin aritmie cardiacă se înțelege un spectru deosebit de larg de patologii și tulburări apărute, în primul rând, la nivelul ritmului cardiac. De fapt, însuși termenul de „aritmie” descrie ritmul anormal al inimii. La o persoană sănătoasă, ritmul normal al inimii este menținut de către nodul sinoatrial (SA), care generează impulsuri electrice cu frecvența de 60-100 per minut. Acest ritm se numește „ritm sinusal”. Impulsul electric, cu origine în nodul sinoatrial, va ajunge la nivelul mușchiului cardiac, provocând contracția acestuia. Orice abatere de la calea de conducere, care implică traseul spre mușchiul cardiac, se consideră a fi catalogată drept aritmie cardiacă.
Pe baza frecvenței cardiace, o aritmie cardiacă poate fi descrisă drept bradiaritmie (modificare în sensul scăderii ritmului cardiac) și tahiaritmie (modificare în sensul creșterii). În continuare, aceste modificări se împart pe baza originii, modalității de transmitere și sindroamelor asociate patologiei. Persoanele cu aritmie cardiacă pot prezenta simptome deosebit de diverse – de la a fi complet asimptomatice, până la stop cardiac brusc. Aritmiile pot fi paroxistice, ceea ce duce la dificultăți în diagnosticare. În esență, se consideră că ritmul cardiac normal este unul de 60-100 de bătăi per minut, iar creșterile sau scăderile de ritm, menținute constant, sunt patologice.
Aritmie cardiacă – cauze și factori de risc
Există mai multe tipuri de aritmie cardiacă, în funcție de ce regiunea de interes a cordului, însă și tulburarea de ritm pe care o provoacă (frecvență cardiacă lentă, rapidă, neregulată). Aritmiile pot avea origine în atrii sau în ventricule. În continuare, vor fi descrise principalele cauze care pot duce la aritmie cardiacă, în funcție de regiunea afectată a cordului și modificarea de ritm.
Tahiaritmie (aritmie cardiacă în sensul creșterii frecvenței cardiace)
Tahiaritmia se definește drept o aritmie cardiacă în care frecvența cardiacă ventriculară este de peste 100 de bătăi per minut. În continuare, în funcție de origine, această aritmie cardiacă poate fi clasificată în:
Tahicardie supraventriculară
- fibrilație atrială;
- flutter atrial;
- complex atrial prematur;
- extrasistole ale joncțiunii atrioventriculare;
- tahicardie prin reintrare nodală atrioventriculară sau reintrare atrioventriculară.
Tahicardie ventriculară
- tahicardie ventriculară;
- fibrilație ventriculară;
- contracții premature ale ventriculelor.
Bradiaritmie (aritmie cardiacă în sensul scăderii frecvenței cardiace)
Bradiaritmia se definește drept o aritmie cardiacă tradusă prin scăderea frecvenței cardiace sub 60 de bătăi per minut și descrie mai multe tulburări de ritm, cum ar fi blocurile atrioventriculare, tulburări ale nodului sinoatrial, care imprimă contracțiile electrice normale. De menționat este faptul că un mecanism al bradiaritmiei, considerat fiziologic la sportivii de performanță, poate fi tonusul vagal crescut. Deși de obicei este asimptomatic, poate duce la ortostazie sau amețeli:
- bradicardie sinusală;
- blocuri atrioventriculare: de grad I (de obicei, nu necesită tratament), de grad II (se clasifică în blocuri Mobitz, pe baza rezultatelor electrocardiogramei, necesitând pacemaker), de grad III (sau complet, necesită stimulator cardiac);
- disfuncții ale nodului sinusal: pauză sinusală (generare întârziată a impulsului în nodul) și stop sinusal (eșec în generarea impulsului), bloc sinoatrial (eșecul transmiterii impulsului), pacienții cu acest tip de aritmie cardiacă, în prezența simptomelor, având nevoie de plasarea stimulatorului cardiac.
În foarte multe cazuri, o aritmie cardiacă este declanșată de un factor de risc și în asociere cu o anumită patologie. Există mai mulți factori de risc care pot predispune o persoană în a dezvolta o aritmie cardiacă, sub forma unei tulburări de conducere sau ca urmare a producerii alterate a semnalelor electrice:
- înaintarea în vârstă (ca urmare a modificărilor structurale ale inimii și a riscului de afecțiuni de cronice);
- istoricul familial pozitiv și predispoziția genetică (este mai probabil ca o persoană să sufere de aritmie cardiacă dacă un părinte sau o rudă apropiată are un astfel de diagnostic);
- stilul de viață: fumatul, consumul de alcool și substanțe ilicite, obezitatea, sedentarismul și dieta nesănătoasă;
- anumite tratamente medicamentoase (medicamente pentru tratarea hipertensiunii arteriale, a afecțiunilor psihice);
- anumite afecțiuni subiacente: boli cardiovasculare și ale vaselor de sânge (cardiomiopatie, malformații cardiace congenitale, endocardită, atac de cord), diferite afecțiuni renale, boala pulmonară obstructivă cronică, sindromul de apnee în somn, hipo- sau hipertiroidism, însă și diferite infecții virale (gripă, COVID-19).
O aritmie cardiacă poate fi declanșată în urma mai multor situații, cum ar fi:
- niveluri scăzute sau prea mari ale glicemiei;
- consumul de cafea și alte substanțe care sporesc vigilența organismului;
- deshidratarea;
- niveluri scăzute de electroliți (potasiu, magneziu, calciu);
- activitatea fizică;
- stresul emoțional puternic (anxietate, furie, durere puternică);
- vărsăturile, tusea;
- lipsa somnului;
- hidratarea deficitară sau consumul excesiv de suplimente pe bază de plante.
Există o gamă deosebit de variată de cauze care pot duce la aritmie cardiacă. Totuși, este foarte important de deosebit o aritmie patologică de una fiziologică. Spre exemplu, aritmia susținută, în afara factorilor de risc circumstanțiali (emoții, activitate fizică), este considerată patologică. În aceeași măsură, o aritmie cardiacă, deși poate fi paroxistică, se poate prezenta cu simptome specifice. Deoarece efectuarea unei electrocardiograme este esențială pentru a se identifica atât tipul, cât și posibila cauză pentru aritmie cardiacă, se recomandă ca un astfel de test să fie parte integrantă din profilul anual de investigații care ar trebui efectuat de către o persoană.
Aritmie cardiacă – manifestări clinice
Este foarte posibil ca o aritmie cardiacă să nu provoace simptome evidente, observabile. Totuși, deseori pot fi resimțite bătăi lente, rapide sau neregulate ale inimii, să fie observate pauze între bătăile consecutive ale acesteia. De asemenea, palpitațiile cardiace sunt relativ ușor de observat în contextul afectării inimii, dând senzația că inima sare peste o bătaie, se contractă anormal și, în unele cazuri, mult prea încet. Persoanele cu aritmie cardiacă nu prezintă simptome evidente, însă, cu toate acestea, există riscuri majore asociate unor astfel de patologii. Cel mai adesea, în practica clinică, persoanele cu astfel de tulburări de ritm prezintă simptome vagi, cum ar fi:
- dureri în piept, senzația de strângere, constricție;
- confuzie;
- oboseală sau senzație de slăbiciune;
- dificultăți de respirație (dispnee);
- amețeli, sincopă;
- palpitații;
- puls neregulat.
Aritmiile se pot manifesta într-o varietate de moduri, iar unele persoane sunt asimptomatice și, de cele mai multe ori, palpitațiile, disconfortul toracic, dispneea și sincopa sunt întâlnite la cei care prezintă simptome. Sincopa, numită uneori și „leșin”, este definită drept o pierdere bruscă a conștienței și tonusului postural, cu recuperare spontană. Sincopa cardiacă se datorează unui flux sanguin inadecvat către creier, din cauza afectării cardiace (obstrucția fluxului de sânge și perturbarea ritmului sau conducerii, care are drept rezultat un debit cardiac inadecvat). Totuși, aceste simptome nu sunt specifice, însă ar putea ridica, în contextul dat, suspiciunea de boală.
Aritmie cardiacă – diagnostic
Electrocardiograma reprezintă cea mai frecventă investigație care poate ridica suspiciunea unei aritmii cardiace. Pe baza rezultatelor obținute, a aspectului undelor înregistrate, specialistul are posibilitatea de a traduce tulburarea de ritm într-o patologie specifică. Deseori, este recomandat ca electrocardiograma să se efectueze după un scurt efort fizic, în cazul în care nu există diferite contraindicații. Alte investigații specifice sunt recomandate pentru a se identifica patologia care stă la baza tulburării de aritmie cardiacă, cum ar fi ionograma serică, investigații imagistice de CT, RMN, purtarea unui dispozitiv Holter pentru monitorizare continuă.
Aritmie cardiacă – alternative de tratament
În caz de aritmie cardiacă, tratamentul se individualizează în funcție de tipul acesteia. Deseori, se recomandă medicație antiaritmică, implantarea dispozitivelor care reglează bătăile inimii și ritmul cardiac anormal (stimulatoare cardiace, defibrilatoare). Pentru a se evita complicațiile și riscurile asociate, sunt necesare și schimbări specifice în stilul de viață.
Foto: shutterstock.com
