Hidartroza, cunoscută în termeni populari drept „apă la genunchi”, descrie fenomenul patologic în care are loc acumularea excesivă de fluid la nivelul la genunchiului. În mod normal, această articulație conține o anumită cantitate de lichid sinovial, un ultrafiltrat plasmatic compus dintr-o gamă variată de substanțe: acid hialuronic, glicoproteine, lubricină, proteinaze și colagenaze. Pe fond inflamator, continuitatea membranei sinoviale este compromisă, ceea ce va permite ca moleculele de diferite dimensiuni să treacă porii apăruți, provocând efuziune la nivel articular, adică revărsarea conținutului sinovial în afara structurilor care intră în anatomia articulației.
Articulația genunchiului este deosebit de susceptibilă la diferite patologii secundare traumei și inflamației, infecției sau modificărilor degenerative. Apa la genunchi poate rezulta din diferite tipuri de afecțiuni, acute sau cronice, care duc la apariția procesului de efuziune. Producerea în exces de lichid sinovial reprezintă un mecanism fiziologic de apărare, întrucât, pe fondul lezării sau inflamației articulației, lichidul sinovial are rolul de a lubrifia articulația, și în același timp de a asigura componenta antimicrobiană, ajutând la menținerea unui mediu steril. Acest lichid are și proprietăți antibacteriene, fiind esențial în neutralizarea agenților patogeni articulari.
Apă la genunchi – cauze și factori de risc
Articulația genunchiului este alcătuită, printre altele, din mai multe burse, structuri care conțin lichid sinovial și au formă asemănătoare unor saci. Ele sunt situate între piele și proeminențele osoase, iar unele comunică direct cu articulația genunchiului. Acumularea patologică de lichid în spațiul intraarticular și în bursele unei articulații poartă denumirea de apă la genunchi. Poate exista și revărsat de volum redus, asimptomatic, la persoanele sănătoase. Totuși, efuziunile mai pronunțate indică, deseori, o patologie subiacentă. Este important de reținut că există și efuziuni care pot consta în conținut hemoragic (sânge), caz în care vorbim despre hemartroză.
Orice afecțiune care poate duce la o patologie a genunchiului se poate prezenta inițial drept apă la genunchi, făcând parte dintr-un diagnostic diferențial extins. Efuziunea articulară ar putea fi cauzată de o afecțiune acută sau cronică, inflamatorie sau neinflamatorie, traumatică sau fără a fi vorba despre o traumă directă. Cele mai frecvente cauze, în practica clinică, sunt osteoartrita, traumatismele directe și guta. Alte posibile cauze care duc la apă la genunchi (hidartroză) sunt:
- artrita, cu diferite tipuri (artrita septică, poliartrita, guta, pseudoguta, osteoartrita și altele);
- osteonecroza, artropatia Charcot, sarcoidoza, amiloidoza;
- hipotiroidismul, acromegalia;
- traumatismele la nivelul articulației genunchiului, suprasolicitarea acesteia prin sporturile de performanță, utilizarea inadecvată;
- artrita reumatoidă juvenilă;
- febra reumatismală acută;
- procese infecțioase: boala Lyme (în special în populația pediatrică, cu efuziune unilaterală, atraumatică, a genunchiului), artrita reactivă poststreptococică, sifilisul, osteomielita;
- artrita reactivă secundară infecției cu Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis, însă și Trichomonas vaginalis, Salmonella, Yersinia, Campylobacter, Shigella;
- diferite tulburări autoimune pot duce, printre altele, la apă la genunchi;
- patologii ale structurilor articulare (bursita, tendinita, ruptură de ligament sau menisc).
Deseori, pentru a se identifica patologia de bază, se realizează artrocenteza, adică aspirarea de lichid articular acumulat, cu ajutorul unui ac fin. Acesta este analizat în vederea identificării și certificării biochimiei infiltratului patologic, și chiar utilizat pentru efectuarea de culturi, atunci când se suspectează etiologia infecțioasă pentru apă la genunchi. Testele de imagistică oferă și informații importante privitoare la nivelul de afectare al structurilor articulare, certificându-se, astfel, etiologia traumatică implicată în apă la genunchi. Este important de identificat dacă este vorba despre hidartroză sau hemartroză, întrucât etiologia, respectiv tratamentul, sunt specifice.
Apă la genunchi – manifestări clinice
Persoanele cu apă la genunchi, respectiv cu un anumit grad de efuziune articulară, pot acuza o serie de simptome, cum ar fi:
- tumefierea genunchiului: umflătură caracteristică, vizibilă în jurul rotulei, deseori prezentă și distensia bursei suprapatelare, principala manifestare în caz de apă la genunchi;
- rigiditate articulară, cu scăderea amplitudinii de mișcare și durere exacerbată la mișcare;
- durere, resimțită sub formă de pulsații;
- sensibilitatea liniei articulare, articulația resimțindu-se dureroasă în momentul palpării;
- o efuziune puternică poate duce la incapacitatea persoanei cu apă la genunchi în a extinde complet genunchiul, acesta rămânând ușor flectat în momentul repausului;
- Pielea din zona articulației este caldă la atingere, hiperemică;
- simptomele severe, care necesită evaluare specializată imediată, sunt pierderea pulsului la nivelul piciorului, febră, frisoane, membru flasc, apariția fracturilor deschise, incapacitatea de a simți corespunzător stimuli (nociceptivi, termici, mecanici) distal de genunchi.
Simptomele asociată cu apă la genunchi pot să difere în funcție de etiologia subiacentă. În orice caz, este important ca tratamentul să se individualizeze în funcție de cauză, cu management cât mai rapid, în special dacă sunt prezente simptome de afectare severă a articulației.
Apă la genunchi – alternative de tratament
Tratamentul pentru apă la genunchi este necesar a fi elaborat în funcție de cauza de bază. Totuși, managementul conservator este eficient pentru a reduce simptomele asociate, iar acesta implică următoarele:
- aplicarea de comprese cu gheață, peste un material textil, la nivelul articulației afectate;
- administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene pentru a reduce durerea și inflamația;
- purtarea de orteze articulare pentru a reduce impactul mecanic asupra articulației, în timpul mobilizării acesteia și mersului, repaus și evitarea suprasolicitării articulației.
Înainte de eventualul tratament cu antibiotice, proba lichidă trebuie cultivată pe medii speciale de cultură, în vederea identificării agentului etiologic bacterian sau fungic. Tratamentul ulterior pentru apă la genunchi vizează, în funcție de patologia subiacentă:
- etiologie septică: antibiotice intravenoase pentru agentul infecțios identificat (stafilococii, streptococii, bacilii gram-negativi, micobacteriile);
- leziuni ligamentare și fracturi: deseori, necesită intervenții chirurgicale ale ortopedului;
- afecțiuni reumatologice: antiinflamatoare nesteroidiene, consultului unui reumatolog;
- artrită reactivă: infecția primară se tratează cu tratament pe bază de antibiotice.
Abordul chirurgical pentru apă la genunchi se elaborează în funcție de gradul de afectare, atunci când tratamentul conservator nu este eficient. Frecvent, alternativele implică drenajul fluidului în exces, aspirarea acestuia cu ajutorul unui ac subțire (artrocenteza). Dacă apa la genunchi este cauzată de rupturi articulare, corecția chirurgicală este de primă linie.
Apă la genunchi – complicații și riscuri asociate
Principalele complicații asociate cu apă la genunchi sunt posibilitatea limitării permanente, pe fondul lipsei tratamentului, a funcției articulare, pierderea de masă osoasă subcondrală, precum și hipotonie musculară asociată. Invazia bacteriană, o cauză pentru apa la genunchi, poate duce la deteriorarea permanentă a cartilajului articular, ca urmare a artritei septice progresive. Drept urmare, se recomandă ca persoanele cu apă la genunchi să se prezinte la consult medical, pentru a reduce la minimum riscul de complicații asociate. Cu cât tratamentul este elaborat mai rapid, cu atât prognosticul asociat afecțiunii este unul mult mai favorabil.
Foto: shutterstock.com
