Anemia reprezinta scaderea concentratiei hemoglobinei sau a numarului de hematii in sangele periferic sub valorile normale. Valorile normale ale numarului de eritrocite sunt 4,2-5,6 mil/mmc la barbati si 3,7-4,9 mil/mmc la femei, iar valoarea hemoglobinei este intre 13 si 16 g/dl la barbati si intre 11 si 15 g/dl la femei.
Anemiile apar prin mai multe mecanisme:
- Pierdere de sange acuta sau cronica – hemoragii.
- Prin scaderea producerii de hematii, situatie in care anemia poate fi microcitara (cu hematii mici) – in deficitul de fier si talasemii, boli cronice, cancer; normocitara (cu hematii normale) – in boli renale, tiroidiene, deficit de proteine etc.; macrocitara (cu hematii mari) – in deficitul de vitamina B12, acid folic, vitamina C, alcoolism cronic etc.
- Prin distrugerea hematiilor (hemoliza) – ca urmare a defectelor hematiilor, anomalii imunologice, leziuni mecanice (traumatisme, infectii) etc.
Anemia, semne si simptome
Rolul hematiilor este asigurarea oxigenului necesar bunei functionari celulare. Semnele si simptomele anemiei reprezinta raspunsurile compensatorii cardiovasculare si pulmonare la severitatea si durata hipoxiei tisulare. Anemia severa (cu hemoglobina sub 7 g/dl) se poate manifesta prin paloarea tegumentelor, slabiciune, durere de cap, vertij, vedere incetosata, fatigabilitate, zgomote in urechi (tinitus), somnolenta, tulburari de comportament (iritabilitate), amenoree, pierderea libidoului.
De asemenea, pot fi prezente simptome gastrointestinale (greata, varsaturi, constipatie sau diaree) si, in unele cazuri, icter si splenomegalie. In cazurile severe, apare decompensarea cardiaca si socul. In cazul unei hemoragii digestive, pot aparea scaunele negre (melena), sangerarea rectala, varsaturile „in zat de cafea” sau cu sange. Simptomelor specifice anemiei li se pot asocia semnele si simptomele bolii de baza.
Investigatii clinice care stabilesc diagnosticul
Diagnosticul este sugerat de manifestarile clinice si precizat de examenele de laborator. Hemograma completa ne arata numarul de hematii, nivelul de hemoglobina, indicii eritrocitari care pot dezvalui tipul de anemie (micro-, normo- sau macrocitara), numarul de leucocite, de trombocite. Frotiul de sange arata morfologia hematiilor, prezenta unor anomalii care indica anumite tipuri de anemii cu numar de celule normal. Numarul de reticulocite (hematii tinere) este un criteriu important de evaluare a capacitatii maduvei de a produce hematii. Electroforeza hemoglobinei este o alta analiza de sange importanta pentru diagnosticul diferential al unei anemii. Aspiratia medulara sau biopsia medulara ofera informatii directe privind activitatea eritrocitelor si gradul de maturitate al precursorilor eritrocitari.
In anemiile feriprive sunt importante masurarea fierului din sange si a feritinei, a carei valoare este in stransa legatura cu rezervele totale de fier ale organismului. Pentru anemiile megaloblastice, se poate masura nivelul de vitamina B12 din sange, nivelul bilirubinei totale si indirecte, prezenta autoanticorpilor anti-factor intrinsec si anti-celula parietala. Pentru diagnosticul diferential al diferitelor tipuri de anemie se mai folosesc teste speciale, cum ar fi testul Schillig, testul Coombs, teste enzimatice imunoglobuline, diferiti autoanticorpi. Ecografia abdominala este necesara pentru depistarea splenomegaliei.
Tratamentul este specific fiecarei forme de anemie
Anemia provocata de hemoragii necesita, in primul rand, oprirea hemoragiei, uneori fiind necesara o interventie chirurgicala. Anemia feripriva necesita administrarea comprimatelor cu fier. Pentru o buna absorbtie a fierului, se recomanda administrarea concomitenta de vitamina C sau cresterea consumului de alimente bogate in vitamina C. Tratamentul cu fier trebuie administrat o perioada destul de lunga (cateva luni), astfel incat sa se refaca si rezervele de fier din organism. Alimente care contin fier sunt carnea, ficatul, ouale, fructele uscate, spanacul, fasolea, dar, in general, absorbtia fierului la nivel digestiv este destul de slaba. Daca anemia este severa, este necesara transfuzia de sange sau de derivate de sange pentru corectarea rapida a anemiei. Ulterior, se administreaza suplimente cu fier.
In lipsa tratamentului adecvat, anemia poate fi periculoasa prin complicatiile care pot aparea. Acestea pot fi: hipotensiune, hipoxie celulara, insuficienta pulmonara, afectiuni neurologice (mai ales in deficitul de vitamina B12), complicatii cardiovasculare, intarzieri in dezvoltarea motorie si psihica la copii, cresterea mortalitatii.
Anemia prin deficit de B12, comuna la seniori si vegetarieni
Anemia prin deficit de vitamina B12, mai frecventa la varstnici sau la vegetarieni, se trateaza prin administrarea de vitamina B12 sau, in cazurile grave, prin transfuzie de sange. Formele usoare de talasemie se vor trata prin administrarea de acid folic, ajungand ca formele severe sa beneficieze de splenectomie, transplant de maduva osoasa sau transplant de celule stem. Anemia hemolitica se trateaza in functie de gravitate, prin administrarea de acid folic si vitamina B6, de cortizon, transfuzii de sange, splenectomie, transplant de celule stem.
Glosita (inflamatia limbii) este un semn precoce al anemiei prin deficit de vitamina B12. In cazul hemoragiilor, in functie de cantitatea de sange pierduta, pot aparea: ameteala; senzatia de lesin; setea; transpiratia; pulsul slab si rapid; respiratia rapida si superficiala; hipotensiunea ortostatica si, in final, decesul.
