Ablatie a unui membru sau unui segment de membru.
Indicatii – Amputatia chirurgicala se practica cel mai adesea in cazul membrelor inferioare. Totusi, astazi ea se practica rar pentru completarea unei amputatii accidentale, in general fiind incercata reimplantarea membrului. Amputatia chirurgicala este cel mai adesea indicata pentru tratarea tumorilor maligne ale oaselor sau partilor moi ale membrelor, sau, la subiectii in varsta, pentru a preveni gangrena unui membru total lipsit de circulatie sangvina (arteriopatie, tromboza), atunci cand o operatie de revascularizare este imposibila sau a esuat. In sfarsit, se poate recurge la amputarea unor membre care si-au pierdut motricitatea si adesea orice sensibilitate, atunci cand prezenta lor deranjeaza sau impiedica punerea unei proteze.
Reeducare si aparatura – Dupa o amputatie, subiectul poate simti senzatii anormale care iau uneori forma de dureri intense: aceasta este algohalucinoza sau durerea membrului fantoma, care corespunde unei interpretari eronate de catre creier a senzatiilor nervoase ale bontului ca si cum ar proveni de la membrul, de fapt, amputat. Amputatiile care pastreaza calcaiul, genunchiul sunt mai bine tolerate decat amputatiile de coapsa. Amputatia membrelor inferioare la un subiect in varsta poate sa-l condamne la a zace in pat; in alte cazuri, si in functie de starea generala a amputatului, o proteza bine adaptata ii va permite sa regaseasca o viata sociala normala. De asemenea, reeducarea bontului este intreprinsa imediat dupa amputare cu scopul de a obtine o cicatrizare satisfacatoare a tesuturilor si de a pregati membrul pentru aparatura.
