COVID-19 se poate ascunde în creier și poate cauza recăderi. Mai exact, coronavirusulul poate rămâne în creier după infecție și poate declanșa recidive la pacienții care credeau că s-au recuperat. Concluzia aparţine unui studiu publicat recent în revista Viruses.
În cadrul studiului, șoarecii care au fost infectați cu virusul prin pasajele nazale au dezvoltat boli grave din cauza infecțiilor cerebrale, chiar și după ce virusul a părăsit plămânii. La om, acest lucru ar putea explica de ce pacienții care par să se fi vindecat de COVID-19 uneori recidivează și mor.
„Creierul este una dintre regiunile în care virusului îi place să se ascundă. De aceea, observăm forme severe de bolă și toate aceste simptome multiple, precum bolile de inimă, accidentul vascular cerebral și perioadele lungi de pierderea mirosului şi a gustului. Toate acestea au legătură cu creierul mai degrabă decât cu plămânii”, a declarat Mukesh Kumar, autorul principal al studiului și cercetător la Universitatea de Stat din Georgia.
Virusul, de 1000 de ori mai prezent în creier decât în alte organe
Oamenii de ştiinţă au descoperit că virusul a fost localizat în creierul șoarecilor la un nivel de 1.000 de ori mai mare decât în orice altă parte a corpului. Încărcăturile virale din plămâni au început să scadă după trei zile, dar au rămas ridicate în creier în a cincea și a șasea zi de la infecție, moment în care boala a devenit mai severă.
Cercetătorii atrag atenţia ca odată ce infectează creierul, acesta poate afecta orice, deoarece creierul controlează plămânii, inima, totul. Mai mult, supraviețuitorii COVID-19 ale căror infecții au ajuns la creier ar putea deveni susceptibili la alte afecțiuni medicale grave, cum ar fi boala Parkinson, scleroza multiplă, declinul cognitiv și bolile autoimune.
Alte legături între COVID-19 şi creier
Teme unui studiu publicat de cercetătorii Institului pentru Alzheimer şi boli neurodegenerative din Texas este tot legătura dintre creier şi COVID-19. Ideea de bază a cercetării este că unele dintre virusurile respiratorii au afinitate pentru celulele sistemului nervos. Celulele olfactive sunt foarte susceptibile la invazia virală și sunt vizate în special de SARS-CoV-2 și de aceea unul dintre simptomele proeminente ale COVID-19 este pierderea mirosului.
Celulele olfactive sunt concentrate în nas. Prin intermediul acestora, virusul ajunge la bulbul olfactiv din creier. Bulb care este situat în apropierea hipocampului, o zonă a creierului implicată în memoria pe termen scurt.
Potrivit autorilor studiului, urmele virusului, atunci când invadează creierul, duc aproape direct la hipocamp. Se crede că aceasta este una dintre sursele afectării cognitive observate la pacienții cu COVID-19. Se bănuieşte că ar putea fi, de asemenea, motivul pentru care va exista o scădere cognitivă accelerată în timp la persoanele susceptibile.
Legătura cu tulburările neurologice
Oamenii de știință fac referire la dovezile existente care îi fac deosebit de prudenți cu privire la impactul SARS-CoV-2 asupra creierului. Iată câteva dintre descoperirile cercetătorilor:
- Administrarea intranazală de SARS-CoV-2 la șoareci duce la invazia rapidă a creierului.
- Particulele virale SARS‐CoV‐1 pot fi detectate post-mortem în creier […] la oameni.
- În țesutul cerebral post-mortem, receptorii enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2) sunt exprimați în vasculatura cortexului frontal al creierului. Prin acești receptori, SARS-CoV-2 pătrunde în celulele sănătoase.
- Studiile in vitro au arătat că proteinele virale spike pot deteriora bariera hematoencefalică.
- La majoritatea pacienților cu COVID-19 apar dureri de cap, gust redus și pierderea mirosului înainte de apariția simptomelor respiratorii.
- Delirium, un simptom neuropsihiatric de reducere a cogniției și memoriei, „poate fi singurul simptom prezent al infecției cu SARS-CoV-2, chiar și la pacienții mai tineri. Incidența delirului la pacienții cu COVID-19 grav bolnavi (în unitățile de terapie intensive) este raportată a fi de până la 84% “, notează autorii.
- Imagistica anormală a creierului a apărut ca o caracteristică majoră a COVID-19 din toate părțile lumii”, scrie echipa.
Cercetători din 30 de ţări vor studia efectele neurogice ale COVID-19
Până în 2022, autorii intenționează să fi aflat mai multe despre modul în care COVID-19 îşi lasă amprenta pe creier. Pentru a afla cum ne este afectat creierul, un grup de oameni de ştiinţă din peste 30 de țări va desfășura cercetări concertate asupra efectelor neurologice ale noului coronavirus.
Participanții la studiu vor fi recrutați dintr-un grup de milioane de oameni cu COVID-19, pe lângă unii deja înscriși în studii internaționale. Cercetătorii vor lua măsuri-cheie ale sănătății creierului – folosind scanări RMN și evaluări ale volumului creierului, a cunoașterii și a comportamentului – inițial și la 6, 9 și 18 luni de studiu.
Scopul este de a înțelege în ce mod COVID-19 crește riscul, severitatea și progresia afecțiunilor neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer, sau a afecțiunilor psihiatrice, cum ar fi depresia.
Efectuarea RMN-ului cerebral post-COVID-19
Riscul mare de comă şi delir, legat de sedare şi relaţiile cu familia
În cadrul unui studiu observaţional, publicat în The Lancet Respiratory Medicine a constatat o rată mult mai mare a riscului de delir şi comă la pacienții cu COVID-19 decât rata obișnuită la pacienții cu insuficiență respiratorie acută.
Autorii acestui studiu au analizat 2.088 de pacienți cu COVID-19 internaţi în secţiile de terapie intensivă ale unor spitale din 14 țări. Au descoperit că aproximativ în medie 82% dintre pacienți erau în comă timp de 10 zile, iar 55% au avut delir pentru o medie de 3 zile. În medie, disfuncția cerebrală acută, manifestată drept comă sau delir, a durat 12 zile.
Acest lucru este dublu față de ceea ce se observă la pacienții internaţi la terapie intensivă non-COVID, explică autorii studiului.
Studiul a fost observațional, astfel încât nu a putut trage concluzii despre cauzele acestor rate de disfuncție cerebrală acută. Cu toate acestea, autorii speculează că sedativele puternice și vizitele familiale reduse pot juca un rol.
Cercetările au arătat că pacienții cărora li s-au administrat perfuzii sedative de benzodiazepine – care acționează ca un deprimant pentru sistemul nervos – au fost cu 59% mai predispuși să dezvolte delir. Studiul a constatat, de asemenea, că pacienții care au primit vizite personale sau familiale virtuale au fost cu 30% mai puține șanse de a dezvolta delir.
