Amigdalita criptică este o afecțiune benignă, caracterizată prin prezența cazeumului (un reziduu albicios) pe amigdală. Amigdalita criptică poate fi cauza respirației urât mirositoare, atunci când aceasta nu dispare deși măsurile de igienă orală sunt respectate întocmai.
Ca parte a sistemului imunitar, amigdalele sunt situate de o parte şi de alta a gâtului, în partea din spate a limbii. Odată cu vârsta, pe suprafața lor se formează șanțuri sau brazde, mai mult sau mai puțin adânci, numite cripte. În aceste cripte se pot acumula și bacterii, incluzând puroi, de unde se elimină un miros sulfuros. Amigdalita criptică se caracterizează prin prezența reziduurilor albe sau gălbui prinse în aceste cripte cu aspectul unor pete albe pe amigdale, similar unei infectii.
Cauzele
Resturile alimentare și celulele moarte se acumulează în aceste cripte, iar la persoanele cu amigdalită criptică, desprinderea acestor reziduri nu are loc în mod natural, atunci când beau lichide, ca la persoanele care nu suferă de această afecțiune. În consecință, reziduurile se acumulează și favorizează proliferarea bacteriilor.
Nu se cunoaște cauza exactă a acestui fenomen, iar diagnosticul poate fi pus doar de specialiștii în patologiile orale (medicii ORL, stomatologi)
Simptomele
Primele simptome ale amigdalitei criptice sunt adesea discrete. Evoluția este cronică și cel mai adesea benignă, dar nu pot fi excluse complicații locale sau generale.
Amigdalita criptică se manifestă adesea în disconfort și senzații neplăcute: gust neplăcut în gură, mâncărime sau furnicături, senzație de corp străin în gât, disconfort la înghițire, rar, senzație de sufocare.
Respirația urât mirositoare (halitoza) este legată și ea de simptomele amigdalitei criptice și poate fi o piedică în viața socială.
