Atunci cand observam ca parul cade, devine mai subtire sau apare in numar tot mai mare pe pieptene, ar trebui sa ne prezentam la un medic dermatolog. Acesta va incerca sa afle cauza, pentru a stabili daca problema se rezolva de la sine sau necesita tratament medical. Termenul folosit in medicina pentru caderea parului este alopecie. Alopecia androgenetica (calvitia, chelia) este cea mai frecventa forma.
Subtierea treptata a firului de par este un proces normal, odata cu inaintarea in varsta. Pierderea parului poate sa duca la calvitie atunci cand rata caderii o depaseste pe cea a cresterii, cand parul care creste este mai subtire decat cel care a cazut sau cand parul cade in smocuri.
Ciclul cresterii parului
Este important sa intelegem ciclul normal de crestere a parului, pentru a putea pricepe de ce apare fenomenul de cadere a podoabei capilare. Foliculul este o structura anatomica la nivelul careia se formeaza si din care apoi iese la suprafata firul de par. Parul uman creste ciclic, dupa un tipar de crestere si odihna, cunoscut sub numele de „ciclul cresterii parului”. In cadrul ciclului de crestere exista trei faze:
1) Anagen – faza de crestere
2) Catagen – faza de deteriorare
3) Telogen – faza de repaus
Perioadele de crestere (anagen) dureaza intre 2 si 6 ani si sunt urmate de o scurta perioada, de 2 pana la 4 saptamani, in care foliculul este aproape distrus (catagen). Urmeaza apoi faza de repaus (telogen), cu durata cuprinsa intre 2 si 4 luni. Caderea parului apare numai dupa ce noul ciclu de crestere (anagen) incepe si apare un nou fir de par, care il impinge pe cel vechi afara, in eventualitatea in care acesta nu a cazut. Astfel, ciclul de crestere este reluat si se desfasoara independent pentru fiecare fir de par, indiferent de fazele firelor vecine. O medie cuprinsa intre 50 si 100 de fire de par, in stadiul telogen, cad in fiecare zi. Acesta este un fenomen normal si cuprinde firele care cad atunci cand ne spalam pe cap sau la periaj. Aceste fire vor creste din nou. Maximum 10% dintre foliculi sunt in faza de repaus (telogen) in acelasi timp.
O multitudine de factori pot afecta cresterea parului, cauzand astfel o pierdere temporara sau permanenta a acestuia (alopecie).
Pierderea permanenta a parului
Androgenii (testosteron si dihidrotestosteron) sunt cei mai importanti factori care controleaza cresterea parului la om. Prezenta hormonilor androgeni conditioneaza cresterea barbii, a parului din zona axilara si pubiana. Cresterea parului de la nivelul scalpului nu este dependenta de acesti hormoni, dar ei sunt responsabili de aparitia modelului feminin si masculin de chelie.
Calvitia masculina (alopecia androgenetica). In cazul barbatilor, calvitia poate sa debuteze precoce, inca din adolescenta. Este caracterizata prin caderea parului la nivelul tamplelor si al vertexului (varful capului), ajungandu-se in final la chelie partiala sau completa.
Calvitia feminina (alopecia androgenetica). In cazul femeilor, parul devine tot mai rar in zone difuze, pe intreaga suprafata a scalpului. Femeile nu-si pierd de obicei parul din zona fruntii, iar chelia completa apare foarte rar.
In ambele tipuri de alopecie androgenetica (masculina si feminina), timpul de crestere se scurteaza, iar firul de par isi pierde din rezistenta si grosime. Cu fiecare ciclu de crestere, radacina firului devine mai superficiala si acesta cade mult mai usor.
Ereditatea joaca un rol foarte important in cadrul procesului, atat in ceea ce priveste aparitia bolii, cat si varsta la care se instaleaza sau viteza de evolutie, tipul si intinderea cheliei. Alopecia cicatriciala apare atunci cand o inflamatie distruge foliculul pilos si se formeaza o cicatrice care impiedica noul fir de par sa creasca, rezultand pierderea permanenta a parului. Uneori, pierderea neuniforma a parului se poate asocia cu o usoara mancarime sau durere. Alopecia cicatriciala poate sa apara in cadrul mai multor boli de piele, inclusiv lupusul eritematos sau lichenul plan. Cauza inflamatiei este de obicei necunoscuta. Alopecia senila apare la barbati si femei care au depasit varsta de 50 de ani si afecteaza atat parul de la nivelul scalpului, cat si pe cel de la nivelul intregului corp.
Pierderea reversibila a parului
Alopecia areata face parte din cadrul bolilor autoimune, dar cauza nu este suficient cunoscuta. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca exista o predispozitie genetica pentru a dezvolta aceasta boala si un virus sau alti factori din mediul inconjurator declanseaza intregul proces. Parul cade pe portiuni mici, rotunde, netede, de obicei de la nivelul scalpului, dar pot fi afectate si genele, sprancenele sau barba. In cazuri rare, se poate ajunge la pierderea parului de pe intreaga suprafata corporala, ceea ce poarta numele de alopecie universala. Durerea sau mancarimea pot sa preceada caderea parului. Daca acesta cade de la nivelul intregului scalp, afectiunea poarta denumirea de alopecie totala.
Alopecia triunghiulara (frontotemporala) are cauze necunoscute. In mod caracteristic, apare o subtiere sau o pierdere completa a parului la nivelul tamplelor.
Telogen effluvium apare din cauza unor modificari la nivelul ciclului normal de crestere a parului. Cauza poate fi un soc emotional sau fiziologic, care impinge prematur radacinile firelor de par in starea de repaus si cauzeaza alopecie. {uvite intregi de par cad la spalare sau pieptanat. Aceasta boala cauzeaza de obicei rarirea generala a parului, si mai putin chelie. Dupa o luna sau doua, foliculul devine activ si un nou fir de par incepe sa creasca. Anagen effluvium este cauzat de substantele chimioterapice sau de radioterapie, utilizate in tratamentul diferitelor tipuri de cancere, care determina moartea firului de par. Odata tratamentul incheiat, caderea parului se opreste si va creste din nou, transplantul de par fiind inutil.
Alopecia de tractiune. Zone fara par pot sa apara atunci cand femeile adopta cu regularitate anumite coafuri, precum parul strans in coada sau impletit. Trichotillomania este o boala psihiatrica in care oamenii isi smulg in mod repetat propriul par. Rezulta astfel zone de chelie sau de par deteriorat, in diferite grade. Acesti bolnavi au nevoie de ajutor din partea unui medic.
Alte cauze de cadere a parului
Nutritia deficitara – proteine de calitate slaba, deficitul de fier, dietele restrictive, tulburarile de alimentatie (anorexie, bulimie) pot cauza pierderea parului. Bolile – In cadrul unor boli precum diabetul zaharat sau lupusul poate sa apara si caderea parului. Medicamentele – Anumite medicamente utilizate pentru a trata guta, artrita, depresia, problemele de inima sau hipertensiunea arteriala, medicamentele care impiedica coagularea sangelui (anticoagulante), chimioterapicele folosite in tratamentul cancerului, vitamina A luata in exces pot cauza alopecie la unii dintre bolnavi.
Modificarile hormonale pot cauza pierderea temporara a parului. Aceste situatii apar in caz de sarcina, folosirea anticonceptionalelor orale, sindromul ovarului polichistic, la inceputul menopauzei sau in caz de disfunctii ale glandei tiroide. Caderea parului poate sa apara la un interval de trei luni dupa o modificare hormonala si va fi nevoie de inca trei luni pentru ca parul sa creasca din nou. In timpul sarcinii, parul este mai gros, mai bogat. Este normal, de asemenea, ca parul sa cada mai mult la trei luni dupa nastere. Corectarea dezechilibrelor hormonale opreste de obicei caderea parului.
Metodele de ingrijire a parului. Substantele chimice utilizate pentru nuantare, decolorare, indreptarea parului, incretire prin permanent pot cauza deteriorarea si ruperea firului de par, daca sunt utilizate incorect sau in exces. Ingrijirea si periatul excesiv al parului pot cauza, de asemenea, alopecie.
Infectiile scalpului. Tinea capitis este o boala cauzata de o ciuperca. Este caracterizata prin prezenta unor regiuni fara par si pete rotunde, in forma de solzi, la nivelul scalpului, roseata, inflamare. Aceasta boala contagioasa este frecventa la copii si se vindeca prin tratament oral si local.
Consultati medicul!
In concluzie, adresati-va medicului daca observati o cadere brusca sau delimitata a parului sau daca observati ca pierdeti un numar mai mare de fire de
par decat in mod obisnuit, la spalare sau periat. Pierderea brusca a parului poate semnala existenta unei probleme medicale subiacente, care necesita tratament. Nu exista un tratament eficient pentru caderea definitiva a parului (chelie). Chiar si in aceasta situatie, va puteti adresa medicului pentru a incetini evolutia procesului sau pentru a ascunde efectele caderii parului, cunoscuta fiind seriozitatea implicatiilor psiho-sociale ale afectarii podoabei capilare.
Dr. Alin POPESCU
Specialist in medicina sportiva
