Guta reprezintă una dintre cele mai frecvente forme ale artritei inflamatorii cronice. Mecanismul fiziopatologic descrie depunerea de microcristale de urat monosodic monohidrat la nivel tisular (în special la nivelul articulațiilor). Cândva cunoscută drept „boala regilor și regina bolilor”, guta se consideră a fi una dintre cele mai bine înțelese și gestionabile boli reumatice din toate timpurile: primele cazuri de gută au fost descrisă chiar de către Hipocrate, în Grecia Antică, care chiar din timpuri străvechi a considerat că ar trebui să existe o listă clară cu alimente permise în gută, întrucât se observa o incidență crescută în rândul celor care își permiteau să consume constant carne.
Biochimic, guta se caracterizează prin saturația cu urați a lichidului extracelular, aspect care se reflectă prin hiperuricemie în sânge, cu concentrații plasmatice sau serice de urat care depășesc valoarea de 6,8 mg/dL. Această concentrație este limita aproximativă a solubilității uraților, iar excesul duce la depunerea microcristalelor la nivelul țesuturilor. Concentrația plasmatică crește în principal prin aport alimentar exogen, ceea ce înseamnă că persoanele diagnosticate trebuie să adopte un regim alimentar bazat în special pe alimente permise în gută, evitându-se cele care duc la creșterea excesivă a concentrației uraților. Prin regim si doar cu alimente permise, guta poate fi gestionată foarte eficient.
Guta – cauze și factori de risc
Înainte de a aborda tematica privitoare la alimente permise în gută, este important să înțelegem care sunt cauzele ce duc la gută, implicit factorii de risc care pot predispune o persoană la această boală. În esență, etiologia gutei este multifactorială, incluzând o componentă genetică, prezența unor comorbidități și factorii dietetici. Indiferent de cauză, rezultatul este creșterea serică a nivelului de acid uric care, în timp, duce la apariția formei clinice a bolii. Microcristalele formate tind să se depună la nivelul lichidului sinovial din structura articulară, ceea ce duce la umflarea tipică a articulațiilor. Consumul de alimente permise în gută poate ameliora și inversa acest proces:
- Cauze genetice: eritabilitatea hiperuricemiei și gutei este de aproximativ 73%. În peste 40% din cazuri, se observă antecedente familiale de gută. Genele care suferă mutații afectează o serie de funcții cum ar fi: producția in vivo de acid uric, reabsorbția și excreția renală.
- Factorii de risc: medicamente care modifică echilibrul uraților, dieta, boala renală cronică, vârsta înaintată, sexul masculin (sex ratio de 2-6:1);
- Patologii: sindrom metabolic, psoriazis, insuficiență renală și cardiacă, infarctul de miocard și diabetul, hiperlipidemia și obezitatea.
Consumul de alimente permise în gută scade nivelul seric de acid uric
Medicamentele care pot duce la modificarea echilibrului uraților sunt diureticele, aspirina, dar în doze mici, zilnice, etambutolul, pirazinamida și ciclosporina. Dincolo de acestea, guta are în principal o predispoziție dietetică. Consumul de alimente permise în gută nu doar că reduce, în mod semnificativ, riscul de gută, dar scade și nivelul seric de acid uric. Aportul total mai mare de carne și fructe de mare este asociat cu o creștere a incidenței gutei în rândul bărbaților. Mai mult decât atât, s-a observat că aportul crescut de lactate, abordarea dietei DASH, vitamina C, și în special de cireșe, duce la scăderea nivelului de acid uric, fiind alimente permise în gută.
Această formă de artrită inflamatorie apare ca răspuns la depunerea produsului final rezultat în urma metabolismului purinelor, la nivelul articulațiilor, țesuturilor moi și oaselor. Prezintă mai multe forme de manifestare, cum ar fi criza de gută (guta acută), artrita gutoasă cronică (artrită cronică), gută cronică tofacee (formarea de tofi gutoși, excrescențe la nivelul articulațiilor), dar și insuficiență renală funcțională și urolitiază (formarea de calculi renali).
O dietă care conține alimente permise în gută va inversa procesul patologic și ameliora semnificativ simptomele, de la inflamația omniprezentă, până la frecvența episoadelor de gută și exacerbarea acestora.
Listă cu alimente permise în gută
În primul rând, înainte de a prezenta exemple de alimente permise în gută, trebuie să știm care sunt cele care nu sunt permise în această afecțiune. Deși hiperuricemia nu este unicul factor de risc pentru gută, sursele alimentare pot contribui la creșterea acestui compus.
Principalele surse alimentare de purine sunt fructele de mare (creveți, homar), organele de origine animală (ficat, rinichi), carnea roșie (porc, vită). Unele băuturi, cum ar fi cele alcoolice, îndulcite, sucurile sau siropurile bogate în fructoză, contribuie la creșterea nivelului de acid uric. Berea, vinul, precum și băuturile spirtoase, nu se regăsesc pe lista de alimente permise în gută.
Dieta DASH cuprinde, în general, alimente permise în gută, motiv pentru care se recomandă și persoanelor cu această afecțiune. Pe lângă alimente permise în gută, menite să ajute la tratarea patologiei, această dietă susține în special sănătatea cardiovasculară, prin ameliorarea stării de hipertensiune arterială.
Principalele tipuri de alimente permise în gută
- alimente origine vegetală, precum și surse lactate cu conținut redus de grăsimi;
- orice tip de cereale integrale;
- carnea slabă, peștele;
- leguminoase precum lintea, mazărea, năutul, fasolele;
- toate fructele oleaginoase și uleiurile vegetale, dar cu precădere uleiul de măsline, consumate cu moderație;
- ouă;
- toate fructele și legumele, însă proaspete și nu confiate;
De reţinut! Trebuie limitat consumul de alcool, sucuri îndulcite și siropuri (bogate în fructoză), întrucât acestea nu sunt alimente permise în gută și pot duce la exacerbarea bolii și complicații.
Consumul majoritar de alimente permise în gută are eficiență terapeutică dovedită. Nu doar că va duce la ameliorarea simptomelor și scăderea frecvenței episoadelor de atac, dar chiar poate inversa boala. Aportul continuu de alimente bogate în purine poate duce la exacerbarea bolii și la complicații semnificative, cum ar fi formarea tofilor, deformarea articulară, osteoartrita și în cazuri mai severe pierderea masei osoase. Nefropatia urică-hiperuricemică este o altă potențială complicație, alături de nefrolitiază. Guta poate duce și la complicații oculare, cum sunt uveita, conjunctivita, sclerita, ca urmare a precipitării microcristalelor de urat monosodic monohidrat.
Foto: Shutterstock
