Alergia la mucegai reprezintă o reacție de hipersensibilitate mediată imunologic care apare prin inhalarea sporilor fungici prezenți în mediul extern. Mucegaiurile sunt fungi omniprezenți, asta pentru că se pot dezvolta peste tot în mediul din jur, dar mai ales în medii umede, cu ventilație slabă, cum ar fi băile, subsolurile, bucătăriile. Simptomele unei astfel de alergii sunt nespecifice și pot fi confundate cu cele ale unei alte afecțiuni alergice sau respiratorii, ceea ce uneori poate duce la întârzierea diagnosticului. Contactul prelungit cu mucegaiurile poate exacerba, în egală măsură, patologiile pulmonare preexistente și poate favoriza apariția infecțiilor oportuniste.
Ce este alergia la mucegai și cum apare?
Alergia la mucegai apare ca urmare a unei reacții de hipersensibilitatede tip I (mediată de IgE) sau de tip III (reacție imunocomplexă). Aceasta este declanșată fie de inhalarea sporilor fungici vehiculați prin aer, fie prin contactul cu aceștia. Când pacientul sensibilizat inhalează sporii de mucegai, sistemul imunitar îi recunoaște drept antigeni invazivi și declanșează un răspuns imun exagerat. Răspunsul imun determină degranularea mastocitelor, eliberarea de histamină, dar și de leucotriene și alți mediatori proinflamatori ducând la apariția semnelor de alergie la mucegai – congestie nazală, rinoree, prurit ocular, bronhoconstricție. Mai rar, pot apărea și reacții severe.
Alergia la mucegai – cauze și factori de risc
Alergia la mucegai este cauzată de expunerea prelungită la sporii diferitelor specii de fungi. În acest context, camerele unde umiditatea este ridicată (peste 50%), cu temperaturi ușor crescute, slab ventilate, favorizează dezvoltarea coloniilor fungice. Totuși, nu toate persoanele care stau în astfel de condiții dezvoltă alergie la mucegai. Antecedentele familiale spre atopie (dermatita atopică, rinită alergică, astm) cresc riscul de a dezvolta alergie la mucegai. Persoanele cu statut imunodepresiv (HIV/SIDA, diabet, tratament imunosupresor) sunt mai predispuse să dezvolte reacții alergice, inclusiv la mucegaiuri, și infecții fungice oportuniste (chiar concomitente).
Mucegaiurile se pot dezvolta oriunde în mediu, dar tind să prospere în special în zonele umede, cu ventilație scăzută și cu puțină lumină. Deși preferă temperaturile ușor crescute, există specii care se pot dezvolta chiar și la temperaturi scăzute (cum ar fi mucegaiurile care se dezvoltă pe produsele refrigerate). În condiții optime, mucegaiurile se dezvoltă pe teritorii extinse și, odată ce ajung la maturitate, vor elibera spori (forme de rezistență), care sunt vehiculațieprin aer. De altfel, sporii sunt microscopici, motiv pentru care pot fi cu ușurință inhalați. Deoarece speciile de mucegaiuri se dezvoltă de obicei în locuri greu accesibile, pot apărea colonii foarte extinse.
Tipuri de mucegaiuri care pot provoca alergii
Există mai multe genuri responsabile pentru alergia la mucegai, dar cele mai comune sunt:
- Alternaria: sporii sunt prezenți în aer liber mai ales în sezoanele calde și umede, și inhalarea lor este frecvent implicată în astmul alergic;
- Aspergillus: inhalarea sporilor poate cauza atât reacții alergice, cât și infecții fungice relativ mai invazive;
- Cladosporium: este una dintre cele mai comune specii ai căror spori sunt vehiculați pe calea aerului, responsabilă alergia la mucegai cu rinită și conjunctivită alergică;
- Penicillium: speciile se dezvoltă în special în spațiile închise, umede, deficitar ventilate, cu lumină redusă, iar inhalarea sporilor (și contactul fizic cu aceștia) favorizează apariția unor reacții cutanate, a rinoconjunctivitei alergice și pneumonitei de hipersensibilitate.
Stachybotrys chartarum este o altă specie implicată în alergia la mucegai, dar nu numai. Acest fung este cunoscut drept „mucegaiul negru” și produce micotoxine ale căror ingestie poate duce la reacții inflamatorii sistemice, cu potențial grav.
Alergia la mucegai – simptome și manifestări
Persoanele cu alergie la mucegai dezvoltă simptome în urma inhalării sau contactului cu sporii de mucegai. Tabloul clinic variază în funcție de gradul expunerii (încărcătura aeriană cu spori), răspunsul imun individual și eventuale patologii preexistente (în special de natură pulmonară), după cum urmează:
Manifestări respiratorii
- rinoconjunctivită alergică (strănut, prurit ocular, congestie nazală, epiforă);
- tuse persistentă, senzația de disconfort toracic;
- exacerbări ale astmului bronșic, cu episoade de wheezing, bronhospasm;
- pneumonită de hipersensibilitate (ca urmare a expunerii cronice și necontrolate);
- sinuzită (fie de lungă durată, fie recurentă).
Manifestări sistemice
- eczeme sau dermatită atopică (de obicei agravate de expunerea la mucegaiuri);
- mâncărimi, înroșirea pielii, uscarea pielii, erupții cutanate;
- urticarie alergică;
- cefalee recurentă;
- slăbiciune generalizată;
- simptome gastrointestinale (greață, disconfort abdominal, diaree) în cazul ingerării sporilor fungici (de obicei prin consumul alimentelor contaminate).
Persoanele care simultan se confruntă cu astm și alergie la mucegai tind să dezvolte relativ mai des crize de astm bronșic. La copii, riscul apariției manifestărilor intestinale (diaree, vărsături, grețuri, crampe) este mai mare decât în cazul adulților (de obicei prin contactul cu igrasia și în cele din urmă atingerea gurii cu mâinile contaminate cu spori). Mucegaiurile, mai ales cele din interior, sunt omniprezente, motiv pentru care astfel de simptome pot apărea oricând.
Diagnosticul alergiei la mucegai
Dacă o persoană este suspectă de alergie la mucegai – pe baza simptomelor acuzate – se ridică necesitatea unor teste specifice pentru confirmarea diagnosticului. Unul dintre acestea este așa-zisul prick-test, adică testele cutanate. Acestea ajută la identificarea sensibilizării la alergeni de natură fungică, prin aplicarea extractelor de mucegai pe piele și observarea reacției locale. Mai mult, dozarea IgE specifice (RAST, ImmunoCAP) ajută la detectarea anticorpilor IgE serici ce se dezvoltă în organism ca urmare a expunerii la diferite specii de mucegaiuri. În cazurile în care se suspectează astm alergic indus de spori, se poate efectua testul de provocare bronșică.
Tratament alergie la mucegai
Din păcate, alergiile sunt foarte dificil de tratat. Managementul în caz de alergie la mucegai își propune mai multe obiective – reducerea expunerii la factorii declanșatori, gestionarea optimă a simptomelor asociate și, în anumite cazuri, imunoterapia specifică.
Limitarea expunerii la factorii declanșatori
- menținerea umidității sub 50% în locuință;
- utilizarea dezumidificatoarelor și a filtrelor HEPA;
- înlăturarea materialelor și igienizarea suprafețelor afectate de mucegai;
- ventilarea adecvată a băilor, bucătăriilor, pivnițelor, subsolurilor.
Tratament farmacologic
- administrarea antihistaminicelor H1 (loratidină, cetirizină) pentru ameliorarea simptomelor asociate de alergie la mucegai;
- corticosteroizi intranazali (fluticazonă, mometazonă) pentru ameliorarea inflamației locale, cu mențiunea că aceștia nu ar trebui administrați pentru perioade lungi de timp;
- în cazurile de alergie la mucegai cu afectare pulmonară și astm alergic se recomandă diferite tipuri de medicamente pentru ameliorarea reacțiilor: bronhodilatatoare, corticosteroizi (însă inhalatori);
- în astmul indus de fungi, se recomandă și modificatori ai leucotrienelor (montelukast).
Imunoterapia alergen-specifică
În momentul de față, singura metodă de tratament curativ a alergiilor – nu doar în caz de alergie la mucegai – o reprezintă imunoterapia alergen-specifică. Pe scurt, aceasta implică un protocol de desensibilizare la agentul alergen, prin expunerea treptată și controlată la acesta. Pe de altă parte, imunoterapia alergen-specifică necesită uneori chiar ani de expunere treptată, controlată, până se ajunge la rezultatele dorite. De asemenea, răspunsul la terapie poate fi foarte diferit de la o persoană la alta. Totuși, de obicei imunoterapia alergen-specifică chiar dacă nu tratează în totalitate alergia, ameliorează simptomele asociate – și în caz de alergie la mucegai.
Alergie la mucegai – sfaturi pentru prevenție
Pentru a reduce simptomele de alergie la mucegai și a preveni apariția acesteia, se recomandă:
- utilizarea unui dezumidificator (menținerea umidității sub 50%) și a unui purificator de aer, de preferat cu filtru HEPA;
- dacă apar zone de scurgere în locuință, acestea trebuie uscate și curățate cât mai rapid;
- în baie nu ar trebui folosite covoare, întrucât acestea pot favoriza dezvoltarea fungilor, ceea ce susține alergia la mucegai;
- este de preferat să se folosească vopsea lavabilă care conține substanțe antifungice;
- toate suprafețele care prezintă semne de mucegai ar trebui curățate și dezinfectante;
- toate obiectele și articolele vestimentare care prezintă semne de mucegai trebuie înlăturate.
Alergia la mucegai poate fi deosebit de dificil de gestionat, în special că expunerea la sporii de fungi poate fi constantă. Totuși, dacă apar simptome tipice de alergie la mucegai, se recomandă consultul cât mai rapid la un medic alergolog.
Foto: shutterstock.com
