Agorafobia este frica de spatiile mari, deschise. Aceasta reprezinta tulburarea anxioasa ce implica anxietate si frica intensa de o anumita situatie din care persoanei in cauza ii este dificil sau aproape imposibil sa iasa. De cele mai multe ori, implica teama de aglomeratie, poduri sau de a ramane singur afara. Agorafobia apare, de obicei, dupa varsta de 20 de ani si nu are, uneori, un istoric de atacuri de panica.
Agorafobia reprezinta o tulburare de panica. Atacurile de panica din agorafobie va fac sa va simtiti stanjenit, neajutorat sau prins, si pot aparea in zone aglomerate, poduri sau in transporturi publice. Persoanele cu agorafobie pot necesita ajutor din partea unei alte persoane pentru a merge in astfel de locuri.
Care sunt cauzele?
In acest moment, nu este cunoscuta cauza agorafobiei sau a altor tulburari de panica. Zonele din creier care controleaza raspunsul la frica pot avea un rol, precum si factorii genetici, dar si cei de mediu. De asemenea, agorafobia apare dupa unul sau doua atacuri de panica si incepe in situatiile care pot duce in viitor la alte atacuri de panica. De asemenea, si alte tulburari de panica sau alte fobii pot avea un rol important in aparitia acesteia.
Care sunt semnele si simptomele in agorafobie?
Se poate manifesta ca o combinatie de temeri, sentimente si simptome fizice. O persoana cu agorafobie poate prezenta urmatoarele:
- Detasarea de persoanele apropiate;
- Neajutorare;
- Agitatie;
- Pierderea controlului;
- Gandul ca mediul inconjurator sau corpul nu sunt reale.
Alte frici asociate cu agorafobia includ frica de a sta singur, de zonele aglomerate, de spatiile deschise, de pierderea controlului intr-un loc public sau frica de moarte.
Persoanele cu agorafobie pot deveni dependente de persoanele din jur sau pot ramane inchise in casa pentru o perioada lunga de timp. In plus, pe langa aceste simptome, persoanele care sufera de aceasta tulburare pot avea si simptome fizice, precum durere in piept, ameteala, palpitatii, senzatia de sufocare, transpiratii, dureri de stomac, greata si diaree, frisoane si bufeuri sau senzatie de inecare.
Comportamentul acestor persoane se poate schimba odata cu schimbarea mediului (acasa, la scoala sau la locul de munca). Acestea ar trebui sa evite factorii ce pot duce la declansarea altor atacuri. Aceste persoane pot deveni depresive sau pot avea tendinte suicidale, iar in unele cazuri pot abuza de alcool sau de alte substante.
Cum este diagnosticata agorafobia?
De obicei, agorafobia este diagnosticata in urma unor serii de intrebari puse de medic membrilor de familie sau apropiatilor persoanei cu o astfel de tulburare. Descrierea detaliata a comportamentului poate fi ceruta familiei si prietenilor. In plus, un examen fizic poate fi util pentru a exclude alta cauza ce poate determina aparitia acestor simptome.
Alte criterii pentru diagnosticarea agorafobiei includ:
- Frica provocata de expunerea la o situatie specifica;
- Frica exagerata de un potential pericol al unei situatii specifice;
- Evitarea unei situatii anume sau necesitatea de a avea pe cineva alaturi pentru a putea merge intr-un anumit loc;
- Indurarea unei situatii cu un stres iesit din comun;
- Stresul sau problemele din viata cauzate de frica, anxietate sau evitare;
- Fobie persistenta si evitare.
Dr. Roxana Mateescu
Medic rezident geriatrie si gerontologie
