In urma cu 400 de ani i.H., Hippocrate folosea termenul de “aphtai” care insemna o vezicula din care mai tarziu a derivat termenul de aphtosis. In medicina moderna, termenul de aftoza este introdus abia in 1885. Afta reprezinta o ulceratie mica, superficiala si dureroasa pe mucoasa bucala sau genitala si poate sa fie izolata sau sa se incadreze intr-o boala generala numita aftoza.
Cauzele de aparitie a aftelor
Etiopatogenia aftelor este confuza. Momentul de aparitie este foarte variat, difera de la un bolnav la altul si chiar la acelasi bolnav de la un puseu la altul. Cauzele pot fi de mai multe feluri:
Predispozante – exista o anumita predispozitie ereditara fapt ce explica aparitia aftelor la mai multi membri ai unei familii. De asemenea, starea de stres sau depresia psihica poate influenta aparitia aftelor.
Favorizante – prin agenti fizici (traumatismele locale), iritatii cu alimente (lapte, citrice, ciocolata, nuci, tomate, fragi), lipsa de igiena, factori chimici (medicamente), factori biologici (microbi, virusuri), stari de boala ca diabetul, cancer, anemii, avitaminoze. Este cunoscuta diseminarea aftelor in timpul ciclului menstrual sau exagerarea aparitie lor in timpul sarcinii si lactatiei. Aftele recidivante coexista adeseori cu fenomene digestive de tipul gastritei hipoacide sau a colitei de fermentatie. Au fost cazuri de aparitie a aftelor cu 1-2 ani inainte de aparitia maladiei Addison (insuficienta suprarenala).
Declansatoare – prin microbi, virusuri, alergii sau factori imunologici.
Pentru explicarea fenomenelor legate de afte s-au elaborat doua ipoteze: infectioasa – a pornit de la faptul ca evolutia aftelor aminteste de evolutia unei boli infectioase bacteriane sau virale si ipoteza imunologica – arata ca, indiferent de agentul provocator, mecanismul manifestarilor este de natura imunoalergica si de autosensibilizare. In aftoze s-au evidentiat autoanticorpi specifici.
Tipuri de afte si evolutie
S-au identificat mai multe tipuri de afte:
1. Aftele simple, benigne sau de tip Miculiz sunt reprezentate de leziuni ulceroase, alb galbui, inconjurate de un halou rosu intens, foarte dureroase, localizate de preferinta la nivelul cavitatii bucale, cu o incidenta ridicata la nivelul populatiei. Foarte rar apar si la nivelul faringelui si laringelui. Se presupune ca exista un agent viral care se fixeaza la nivelul vaselor de sange, determinand astfel leziuni trombozante si necrotice.
Aceste tipuri de afte pot fi izolate sau multiple si sunt precedate de aparitia unei vezicule efemere care se rupe si formeaza o ulceratie simpla, cu contur regulat si acoperita cu un depozit alb galbui. Pacientul acuza dureri si hipersalivatie, fara febra si reactii ganglionare. Aceste afte se intalnesc la persoanele de varsta mijlocie si mai rar la copii, in special primavara si toamna. Boala evolueaza 7-8 zile, cu vindecare spontana si fara sa lase cicatrice.
2. Aftele gigante, solitare, recidivante sau de tip Sutton debuteaza in copilarie printr-un nodul inflamator foarte dureros care ulcereaza si se acopera de un depozit albicios.
3. Aftoza Neumann, intalnita la femeile tinere, este bipolara, prin asocierea aftelor bucale cu cele genitale. Uneori pot aparea si afte cutanate la nivelul degetelor, leziuni conjunctivale si febra. La barbati leziunile sunt localizate la nivelul santului balanopreputial si pot simula herpesul si sifilisul secundar.
4. Aftoza herpetiforma de tip Cook este localizata la nivelul cavitatii bucale, afectand gingia, palatul si fata superioara a limbii. Initial leziunile au aspect de vezicule grupate in buchete, care prin rupere genereaza ulceratii si sunt foarte dureroase. Aftele evolueaza 10-14 zile si pot recidiva. Diagnosticul diferential se face cu herpes simplex, candidoze, sifilis secundar etc.
5. Aftele cu evolutie maligna Sindromul Behcet si Marea Aftoza Tourraine. Dupa unii autori cele doua forme reprezinta doar grade diferite de manifestare ale aftozei sistemice. Sindromul Behcet este o afectiune care evolueaza timp de 10-20 de ani cu aparitia de afte bucale, genitale, manifestari oculare (uneori cu pierderea vederii), articulare, vasculare, nervoase. Cu timpul apar pete sau noduli pe piele, ulceratii genitale si tulburarile gastro-intestinale care se pot complica cu hemoragii. Boala afecteaza mai ales barbatii. Marea Aftoza Tourraine se manifesta prin aparitia de leziuni cutanate si pe mucoase de tip eritem polimorf sau nodos. Vindecarea se face la 5-20 de ani de evolutie.
6. Acroeritemul Papulos Infantil Crosti-Gianotti se manifesta la copiii sub 12 ani, cu evolutie benigna si vindecare spontana. Apare o eruptie eritemato-papuloasa simetrica pe extremitatile exterioare apoi pe fata si gat, urmata de o descuamare fina. Starea generala este alterata cu subfebrilitate, astenie, hepatopatie anicterica si splenomegalie.
Tratamentul aftelor si al aftozelor
Local – se refera la folosirea gargarismelor cu solutii antiseptice, alcaline (bicarbonat de sodiu), badijonari cu Xilina 2% si Romergan. In cazul aftelor mari se fac injectii intralezionale cu cortizon sau se practica aplicatii de paste adezive cu rol antiinflamator.
Pe cale generala se administreaza analgezice, sedative, vitamine (Ca, B2, B6, PP, C, Acid folic), corticoterapie in cure scurte. In formele recidivante se practica imunoterapia cu vaccinuri. Din punct de vedere profilactic se administreaza imunoglobuline.
Tratamentul general in cazul aftelor maligne presupune administrarea de tetraciclina asociata cu cortizon, analgezice, sedative si imunosupresoare, vitamina C si cele din grupul B, imunoterapie nespecifica si antiinflamatorii.
In cazul acroeritemelor tratamentul consta in administrarea de vitamina C si medicamente hepatoprotectoare.
Este momentul sa mentionez si rolul remediilor naturale. In prezent asistam la o adevarata invazie de produse farmaceutice bazate pe plante, cele mai recomandate fiind: salvia, busuiocul, petalele de trandafir sau sulfina. Rezultate foarte bune da si apiterapia cu Propolys spray.
Dr. Ana Maria Manoliu,
Medic primar dermato-venerolog,
Centrul Medical Medicover Plevnei,
Telefon: 021/310.44.10
