Un bebelus este cea mai mare bucurie pentru un parinte, iar tot ce vrea acesta este sa il stie sanatos, protejat de greutatile si de problemele vietii. Ce facem cand viata ii da copilului nostru mai mult decat poate duce? Atunci cand un simplu accident, din momentul nasterii sau aparut pe parcurs, il lasa neputincios si nu-si mai poate coordona propriile miscari? Ne referim la leziunile care afecteaza creierul si, implicit, functia locomotorie, adica la afectiunile neurologice.
Printre cele mai dese afectiuni neurologice la copii se numara paralizia cerebrala sau encefalopatia cronica. Aceasta este de doua tipuri: diplegie, paralizie bilaterala, leziune pe ambele emisfere cerebrale, care duce la tetraplegie (paralizia tuturor membrelor ori triplegie) si hemiplegie, paralizie a unei jumatati laterale. In toate aceste cazuri, infirmitatea motorie cerebrala nu evolueaza. „In primul si in primul rand, este afectat aparatul locomotor, intelectul fiind afectat mai mult sau mai putin. De exemplu, exista copii cu tetrapareza spastica destul de grava, dar intelectul este aproape normal”, sustine kinetoterapeutul Valentina Stoica.
Leziunile, cauza frecventa
In ceea ce priveste cauza, problemele neurologice apar la copii in urma accidentelor aparute la nastere sau dupa, fara ca ele sa fie ereditare. Printre leziunile aparute in timpul nasterii, se numara aplicarea forcepsului sau circularea de cordon, si anume cordonul ombilical este infasurat in jurul gatului, ceea ce duce la lipsa oxigenului si aparitia leziunilor pe creier. Printre leziunile prezente dupa nastere, se numara icterul hemolitic, encefalite, meningite ori traumatisme craniene. Astfel de probleme pot aparea chiar in perioada sarcinii, ca urmare a administrarii diferitelor medicamente sau a modificarii consistentei lichidului amniotic.
Sindromul „zgaltairii”, foarte periculos
Sindromul „zgaltairii” copilului este un termen folosit pentru a descrie semnele si simptomelor rezultate in urma bruscarii micutului. El asociaza in proportii variabile leziuni ale creierului, ochilor si oaselor, mortalitatea fiind de 15%. Simptomele cuprind un spectru larg de modificari neurologice, atat minore (iritabilitate, letargie, tremur, regurgitare), cat si majore (crize, coma si chiar deces). Daca leziunile initiale la nivelul creierului sunt grave, copilul va prezenta foarte rapid o criza convulsiva, oprirea respiratiei si pierderea cunostintei. Majoritatea copiilor care supravietuiesc raman cu paralizie, cecitate, retard mental, crize convulsive si chiar intr-o stare vegetativa.
1 din 5 copii moare in urma leziunilor provocate la nivelul capului, iar cei care supravietuiesc au sechele pe termen lung, in special invaliditate, epilepsie sau retard mental.
Diagnostic, dupa luni de observatie
In ceea ce priveste diagnosticul problemelor neurologice la copii, parintele este primul care trebuie sa isi dea seama de afectiunea micutului. Altfel spus, orice mamica ar trebui sa urmareasca `nca din primele saptamani de la nastere daca sugarul raspunde la stimulii externi, respectiv daca reactioneaza la sunetul vocii sau la vederea chipului sau. Dar si daca incepe sa castige in greutate, daca isi tine capul in jurul varstei de doua luni, sta in fund, merge, etc. Orice neregula sesizata, trebuie sa ridice semne de intrebare si sa indemne parintii sa se prezinte de urgenta la medic, intrucat problemele pot fi diverse. In plus, diagnosticul de afectiune neurologica se pune abia dupa luni de observatie a copilului. Cunoscand dezvoltarea neuro-motorie a unui bebelus normal, se pot observa unele probleme neurologice. Cel mai repede sunt identificate aceste probleme de catre mamele care au mai avut un copil, deoarece stiu care este dezvoltarea normala a micutului.
Recuperarea nu este suta la suta
Kinetoterapeutul Valentina Stoica este de parere ca „daca s-ar diagnostica un pic mai devreme, copilul s-ar recupera mai usor, probabil ca este vorba de capacitatea organismului de a se adapta si, fiind inca mai mic, altfel se lucreaza cu el”. Tratamentul recuperator cuprinde ortezare, kinetoterapie, dar si electroterapie, hidroterapie, ergoterapie, masaj. Acestea sunt o serie de procedee, si doar medicul stabileste programul de recuperare. Se mai fac operatii de alungire de tendon ahilian, alungire de ischiogambieri si tenotomie de aductori. „Tratamentul prescris de doctor nu-i asigura insa copilului recuperare totala, acest lucru fiind destul de greu. Recuperarea inseamna sa se duca la toaleta singur, sa manance fara a fi ajutat, adica sa se poata descurca singur in viata”, precizeaza kinetoterapeutul.
Text: Cosmin Anghel
Consultant: Valentina Stoica,
kinetoterapeut, Cabinetul AlfaKinetic
Telefon: 021.419.58.61.
