Caderea parului este un fenomen a carui frecventa creste odata cu varsta si poate debuta inca de la 18 ani. Daca la varsta de 30 de ani afectiunea este prezenta la 1 din 3 barbati, spre 50 de ani, aproximativ 50% dintre ei prezinta semne de calvitie.
Femeile sunt afectate intr-un procent mult mai redus (2-3%), insa utilizarea manevrelor agresive de colorare si coafare repetata duce progresiv la modificari ingrijoratoare.
Pe langa mostenirea genetica, acest proces este generat de multe ori de o serie de modificari hormonale sau afectiuni subiacente, precum si de anumite terapii ce au consecinte asupra starii de sanatate a parului.
Durata de viata a firului de par este intre 2 si 4 ani
Foliculul pilos, unitatea responsabila de aparitia firului de par, genereaza de-a lungul vietii aproximativ 25 de cicluri de crestere (fire de par). Densitatea acestor foliculi este la nivelul scalpului de 200 pana la 250/cm². Durata de viata a unui fir de par este intre 2 si 4 ani, cu o rata normala de crestere intre 0,75 si 1,5 cm/luna (faza anagena). Apoi, firul de par intra intr-o faza de stagnare (catagena) si cadere (faza telogena).
Pierderea zilnica a catorva zeci de fire de par este fiziologica, si nu trebuie sa ne ingrijoram decat in momentul in care aceasta bariera este depasita sau calitatea firului se deterioreaza, devine friabil, isi pierde stralucirea si se detaseaza cu usurinta de pe scalp.
Alopecia androgenogenetica, cea mai comuna forma de pierdere a parului
Alopecia androgenogenetica este cel mai comun tip de pierdere difuza a parului, afectand in grade variate 80% dintre barbatii si 60% dintre femeile ajunse la varsta de 60 de ani. Are ca substrat o mostenire poligenica, precum si o activitate crescuta a unei enzime numite 5-alfa-reductaza, ceea ce va duce la o sensibilitate crescuta la acesti hormoni. Alopecia indusa de hormonii androgeni se defineste la femei ca entitate separata, prin pierderea parului cauzata de modificari endocrine, cu o crestere circulanta a cantitatii de androgeni. Sursa acestor hormoni o reprezinta ovarul polichistic, posibile tumori secretante de androgeni, modificari ale secretiei suprarenalei.
Inflamatiile la nivelul pielii capului pot duce la pierderea parului
Alopecia difuza a scalpului poate fi generata de efluviul telogen (pierderea relativ brusca a parului prin intrarea prematura in faza catagena si apoi telogena). Acest proces este parte a alopeciei androgenetice masculine sau feminine, apare in boli tiroidiene, deficienta de fier, carente cauzate de diete, tratamente cu beta-blocante, hipolipemiante, retinoizi si antiinflamatoare nesteroidiene. Dermatita seboreica a scalpului, infectiile cu fungi, psoriazisul si orice alte inflamatii ale pielii capului pot duce la o pierdere difuza si reversibila a parului.
Stresul fizic sau emotional puternic poate determina caderea parului
Alopecia nu se refera numai la pierderea podoabei capilare, sunt multiple afectiuni in care pacientii se confrunta cu reducerea pilozitatii pe toata suprafata corpului (barba, sprancene, gene, regiunea axilara, membre). Exista o serie de afectiuni dermatologice, endocrinologice in care se pierde parul numai pe portiuni rotund-ovalare strict delimitate (alopecie areata). Aceasta pierdere poate fi reversibila, asociata adesea bolilor autoimune (vitiligo, diabet, tiroidita autoimuna, atopie), dar si o consecinta a unui stres fizic sau emotional puternic.
Pierderea ireversibila a parului presupune deteriorarea permanenta a radacinii firului, avand consecinte psihice si estetice extrem de importante. Pacientii cu afectiuni de tipul lupus eritematos, lichen plan, sclerodermie, tumori, infectii bacteriene sau fungice se pot confrunta cu astfel de pierderi permanente, limitate sau difuze ale pilozitatii.
Evaluarea completa a starii de sanatate, importanta in diagnosticare
Pe langa examinarea clinica, dozari hormonale, investigatiile tintite pentru afectiunile prezentate anterior, in cazurile speciale sunt utile si biopsia cutanata, trichograma sau fototrichograma. Indiferent de tipul sau momentul debutului caderii parului, este de preferat sa se efectueze o evaluare completa a starii de sanatate, sub control de specialitate.
Care este tratamentul?
In lipsa unor afectiuni subiacente, tratamentul alopeciei difuze androgenogenetice se poate efectua local cu solutii cu minoxidil sau aminexil in concentratii diferite, in functie de gradul de pierdere a parului. Acest tratament se efectueaza pe perioade lungi (minimum 6 luni), necesita rabdare, deoarece efectul nu este imediat vizibil (foliculul are nevoie de timp pentru a genera un nou fir). Tratamentul sistemic cu finasteride (inhibitor de 5-alfa-reductaza) s-a dovedit eficient, iar efectele adverse pe termen de pana la 3 ani sunt minime.
Evitarea stresului, necesarul de fier si zinc previn caderea parului
O alta optiune terapeutica este transplantul de par, asociat cu aplicarea ulterioara de minoxidil. In alopecia areata cauzata de stres sunt utile injectarile intralezionale de corticosteroizi, aplicarea unor substante iritante local. Inlaturarea cofactorilor, precum dermatita seboreica, traumatizarea prin colorare si uscare frecventa, evitarea stresului, corectarea carentei de fier, zinc joaca un rol cheie in succesul tratamentului. In situatia existentei unor maladii cauzatoare de alopecie difuza sau localizata, tratamentul riguros al acestora poate ameliora caderea parului.
Dr. Oana Spanu,
Medic specialist dermatologie-venerologie,
Centrul Medical Anais,
021/222.17.82
