Dupa ce am facut cunostinta cu principalele manifestari si masuri terapeutice ce se impun in cazul candidozei bucale, ne propunem in continuare sa va familiarizam cu unele aspecte teoretice, dar mai ales practice, referitoare la alte afectiuni ale mucoasei bucale, destul de des intalnite in viata de zi cu zi.
Este vorba despre stomatita eritematoasa, stomatita sub placa protetica si stomatita ulcero-necrotica. Acestea sunt inflamatii ale mucoasei bucale ce cuprind portiuni mai mici sau mai mari ale acesteia.
Factorii favorizanti in cazul stomatitei eritematoase
Stomatita eritomatoasa este cea mai frecventa inflamatie a cavitatii bucale si poate fi localizata la nivelul mucoasei gingivale (caz in care se cheama gingivita) sau extinsa si la restul mucoasei (stomatita). Aparitia acesteia este favorizata de diferiti factori de agresiune, grupati in doua categorii:
1. Factorii de iritatie locala: igiena deficitara, prezenta tartrului, carii de colet, lucrari protetice defectuoase.
2. Factorii generali: diverse boli digestive, hepatice, renale, febrele eruptive etc.
Pacientul descrie o senzatie de caldura si uscaciune a gurii, iar la examenul clinic se observa mucoasa bucala rosie, lucioasa si uscata, cu amprenta dintilor imprimata. Masticatia si fonatia sunt jenante.
O forma clinica frecvent intalnita este stomatita sub placa protetica, ce apare ca urmare a iritatiilor permanente locale provocate de o serie de factori dintre care amintim:
materialul din care este confectionata proteza; ventuzele de succiune aplicate pe proteza; igiena bucala defectuoasa care favorizeaza colonizarea microbiana; bolile cronice (diabetul, cancerul, tulburarile endocrine). Semnele clinice in acest caz sunt: camp protetic inflamat, senzatie de caldura si uscaciune a gurii, respiratie urat mirositoare (halena fetida), ganglioni (in special cei submandibulari) mariti in volum si durerosi la palpare, leziuni erozive pe mucoasa bucala, alternand cu zone acoperite de depozite moi cu aspect opalin, membrane albicioase.
Care este tratamentul?
Tratamentul trebuie sa urmareasca igienizarea cavitatii bucale prin indepartarea depozitelor moi si a celor de fibrina cu un tampon de vata imbibat in apa oxigenata, solutie de cloramina, spalaturi largi bucale cu solutii antiseptice slabe (cloramina – 3% solutie, permanganat de potasiu 1-2/10.000). Se recomanda de catre medicul stomatolog colutorii pentru badijonari locale si se suprima proteza pana la cedarea inflamatiei. In anumite cazuri, dar pentru acestea trebuie consultat medicul, proteza poate fi folosita ca suport pentru unguentele antifungice, asigurandu-se astfel un contact intim al acestora cu mucoasa afectata.
Ce este stomatita ulcero-necrotica?
Stomatita ulcero-necrotica reprezinta o alta afectiune a mucoasei bucale care apare la indivizii tineri, mai frecvent la barbati, si este intalnita mai frecvent primavara si toamna. Punctul de plecare al stomatitei ulcero-necrotice poate fi inflamatia unui molar de minte incomplet erupt.
Factorii favorizanti sunt:
scaderea rezistentei organismului; exacerbarea virulentei florei microbiene prezente la nivelul cavitatii bucale; afectiuni digestive cum ar fi: cirozele hepatice, enteritele, hepatita cronica; intoxicatii medicamentoase sau profesionale; boli ale sangelui (anemie, leucemie); stari alergice. Pacientul prezinta pe varful papilei interdentare si pe marginea gingivala o mica ulceratie care se extinde si se acopera cu un depozit galbui-cenusiu de fibrina, asemanator unei false membrane. Ulceratia se mareste ajungand pana la baza papilei, pe care o necrozeaza si o transforma intr-o masa putreda, urat mirositoare, dand aspect de papila decapitata. Marginea gingivala este si ea ulcerata.
De la debutul bolii pacientul acuza:
durere la palpare, masticatie, fonatie, motiv pentru care refuza sa se alimenteze; hipersalivatie produsa de durere, in special noaptea; stare generala usor alterata, pacientul prezentand febra 38-39 °C; ganglioni submandibulari durerosi la palpare si mariti in volum. Tratamentul va avea 3 etape:
1. Tratamentul de urgenta ce urmareste:
Ameliorarea starii de igiena a cavitatii bucale prin spalaturi largi cu solutii antiseptice; Combaterea durerii prin badijonarea ulceratiilor cu colutorii prescrise de medicul stomatolog; Combaterea infectiei prin antibioterapie cu un antibiotic cu spectru larg pentru a avea efect asupra florei microbiene; Ameliorarea starii generale prin regim alimentar bogat in vitamine (B complex, A si C) si alimente care sa nu solicite eforturi de masticatie, dar care sa contina toate principiile alimentare nutritive. 2. Tratamentul etiologic se refera la inlaturarea factorilor care au conditionat si favorizat imbolnavirea prin prezentarea la medicul stomatolog care stabileste planul de tratament.
3. Prevenirea recidivelor prin tratament chirurgical urmareste inlaturarea capusonului de mucoasa fibroasa ce nu permite eruptia molarului de minte sau extractia lui daca nu are loc sa erupa alaturi de ceilalti dinti.
Dr. Edith Porfireanu,
Medic stomatolog
