Senzatia de balonare, de prea-plin, simtita mai ales dupa masa, dar nu numai, insotita de eructatii (ragaieli) dezagreabile, ba chiar si de dureri abdominale, poate fi cauzata de cele mai multe ori de aerul din stomac, inghitit in general odata cu mancarea. Este ceea ce se numeste aerofagie, o afectiune de care se poate scapa relativ usor sau care poate fi pur si simplu evitata in totalitate.
Aerul pe care oamenii il inspira pe nas sau pe gura nu ajunge intotdeauna doar in plamani, ci si in stomac, pur si simplu prin inghitirea lui involuntara. Iar asta se intampla aproape tot timpul, fie cand mancati, fie cand mestecati guma, cand fumati ori chiar cand vorbiti sau respirati. Inghitirea de aer este un gest reflex, ce nu poate fi controlat si care, in mod normal, nu constituie nicio problema, cantitatile de aer ingurgitate fiind mici.
Inghitit in cantitati mari, insa, aerul din stomac provoaca o senzatie deranjanta de balonare pentru organism si jenanta cand va aflati in societate.
Cum apare aerofagia
Cauzele producerii aerofagiei sunt multiple si tin mai ales de viciile de alimentatie. Mancatul prea repede, aproape pe nemestecate, face ca aerul inghitit de fiecare individ sa fie intr-o cantitate mult mai mare. Acesta coboara de-a lungul esofagului si se alatura alimentelor care trebuie digerate, aflate in stomac. Odata ce aerul ajunge in stomac, acesta din urma se umfla, iar organismul se simte stanjenit, confruntandu-se cu balonarea.
De asemenea, vorbitul intens in timpul mesei poate avea acelasi efect, precum si ridicarea repetata de la masa ori pozitia defectuoasa in care serviti masa. Mancatul agitat, in fuga, mai ales in cazul alimentelor gen fast-food, timp in care vorbiti si la telefon, nu este deloc recomandat.
La fel, consumul excesiv de bauturi carbogazoase va duce la acumularea unei cantitati mari de aer in stomac. Fumatorii sunt predispusi la aerofagie, deoarece odata cu fumul inhalat in piept, inghit si aer in stomac. Mestecatul unei gume timp indelungat creeaza aceeasi stare de balonare, precum si consumul unor alimente dificil de digerat, cum ar fi cele bogate in fibre, cele insuficient gatite sau prelucrate in exces (arse).
Nu putine sunt cazurile in care aerofagia este intalnita in cazul persoanelor cu defecte ale dentitiei ori afectiuni ale gingiilor, ce duc la o masticatie insuficienta si defectuoasa a alimentelor. Nu este recomandat nici bautul lichidelor cu paiul, mai ales in cazul celor acidulate. Si consumul de dropsuri ori al altor bomboane tari poate avea ca efect aerofagia.
In plus, o alta cauza frecventa a producerii aerofagiei este stresul, agitatia de la serviciu, starea de nervozitate ori crizele de nervi.
Cum evitam aerofagia
1. In primul rand, trebuie ca, de fiecare data, sa mancati si sa mestecati incet, linistit, ceea ce va diminua considerabil aerul care ajunge in stomac. Aveti grija ca o masa sa dureze macar 30 de minute. Mancati mai des si mai putin si renuntati la obiceiul de a manca o data pe zi, mai ales seara.
2. Mancati fara sa vorbiti – nici nu e prea politicos – nu va certati la masa, nu discutati aprins si respirati mai mult pe nas decat pe gura.
3. Beti apa plata, nu carbogazoasa, si nu cand mancati. Beti apa fie inainte de masa, fie dupa, niciodata in timpul mesei.
4. Evitati sucurile carbogazoase! Inlocuiti-le eventual cu sucurile de fructe.
5. Mancati doar stand la masa, pe scaun, fara sa va ridicati de nenumarate ori pentru a aduce sarea, apa, painea ori condimentele de care aveti nevoie. Nu mancati culcat, intr-o parte sau in timp ce va agitati prin casa.
6. Evitati mestecatul gumelor, reduceti tigarile, alcoolul si cafeaua, acestea agravand aerofagia.
7. Este indicat sa faceti plimbari in aer liber, gimnastica respiratorie si exercitii fizice relaxante – inotul, mersul pe bicicleta.
8. Este foarte important sa eliminati cauzele producerii stresului, sa va relaxati cand sunteti acasa si sa luati pauze scurte si dese cand sunteti la serviciu.
Cazuri grave
Exista insa si cazuri in care aerofagia poate avea legatura cu afectiuni organice sau functionale ale tubului digestiv superior, mai ales atunci cand simptomele acesteia persista. In aceasta situatie este necesara investigarea clinica si paraclinica riguroasa a pacientului, inclusiv printr-o endoscopie a stomacului si o ecografie a pancreasului, deoarece poate fi vorba si despre o pancreatita cronica.
Mircea Doaga
