Laureatul Premiului Nobel pentru chimie Linus Pauling, alaturi de chirurgul Ewan Cameron au analizat pentru prima data prin anii ’70-’80 beneficiile vitaminei C in ceea ce priveste tratarea pacientilor care aveau cancer. De-a lungul timpului s-au realizat numeroase studii pe animalele de laborator si pe culturile de celule care au aratat ca acidul ascorbic ar putea preveni si trata cancerul. Studii recente au examinat insa si combinat efectele dozelor crescute de vitamina C impreuna cu metodele clasice de tratament precum chimioterapia si radioterapia.
Vitamina C, administrata intravenos
Unele dintre acestea au aratat ca la pacientii carora li s-a administrat tratamentul combinat, boala a progresat mai lent, iar efectele secundare ale chimioterapiei au fost mai putine si mai usor de suportat. Vitamina C a fost administrata prin intermediul perfuziei intravenoase, deoarece se elimina foarte repede din organism (in doar doua ore), tocmai de aceea trebuie amdinistrata in doze mari. Un nou studiu clinic a analizat efectele administrarii de vitamina C la pacientii care sufereau de cancer la plamani si creier. Ca parte a acestui studiu, la 11 pacienti care sufereau de cancer la creier si faceau chimioterapie si radioterapie, li s-a administrat saptamanal vitamina C intravenos, timp de doua luni, si apoi de doua ori pe saptamana in urmatoarele sapte luni. In general, tratamentul a fost bine tolerat, au fost inregistrate efecte secundare minore, precum uscaciunea gurii si episoade rare de hipertensiune arteriala. Acest studiu este primul dintr-o serie de astfel de studii care vor investiga daca dozele mari de vitamina C pot creste speranta de viata, dar si calitatea vietii pentru pacientii tratati cu chimio si radioterapie. Pentru moment, datele provenite din faza I a studiului arata ca pacientii cu glioblastom au supravietuit inca 4-6 luni in plus, fata de perioada medie, spre deosebire de pacientii carora nu li s-a administrat vitamina C.
Ruxandra Dumitrescu
Sursa: Medicalnewstoday.com
