Acneea hormonală, cunoscută și sub denumirea de „acneea adultă” sau „acneea femeii adulte”, este o afecțiune dermatologică frecvent întâlnită la femeile cu vârsta de peste 25 de ani. De cele mai multe ori, acneea este considerată o problemă tipică adolescenței, dar studiile arată că peste 50% dintre femeile adulte continuă să se confrunte cu leziuni acneice în perioada postpubertară sau chiar să dezvolte de novo astfel de leziuni. De foarte multe ori, leziunile pe care femeile cu acnee hormonală le prezintă sunt severe și dificil de tratat. Acneea hormonală, așa cum o spune și denumirea, este puternic influențată de fluctuațiile hormonale pe care femeile le prezintă.
Ce este acneea hormonală?
Acneea hormonală este o formă de acnee determinată de fluctuații (și dezechilibre) hormonale, care afectează în principal femeile adulte. Se caracterizează prin apariția leziunilor acneice, de tip inflamator, predominant în zona mandibulară, pe bărbie și gât, putând afecta însă și obrajii, fruntea, spatele. În limbaj general, în loc de denumirea de „acnee hormonală” se mai folosește și denumirea de „acneea femeii adulte”, ca urmare a faptului că persoanele de sex feminin sunt în principal afectate. Rareori sunt diagnosticate cazuri de acnee hormonală în rândul bărbaților. Principalii hormoni ale căror fluctuații pot duce la acnee hormonală sunt:
- androgenii (testosteron, dihidrotestosteron/DHT): stimulează producția excesivă de sebum;
- estrogenii;
- progesteronul: susține inflamația și hipersensibilizează pielea;
- cortizolul (hormonul stresului): contribuie indirect la agravarea leziunilor acneice.
Fiziopatologia afecțiunii este aceiași ca în alte tipuri de acnee: secreția excesivă de sebum, ceea ce duce la îngustarea porilor și înmulțirea bacteriană. Principala specie bacteriană care duce la apariția leziunilor acneice este Propionibacterium acnes.
Acnee hormonală – cauze și factori de risc
Cauzele care duc la acnee hormonală sunt în esență reprezentate de fluctuațiile hormonale, care sunt la rândul lor dictate de ciclul menstrual, sarcină, perimenopauză și menopauză. În această direcție, rolul androgenilor a fost bine documentat: testosteronul, dihidrotestosteronul (abreviat DHT) și sulfatul de dehidroepiandrotension (abreviat DHEAS) stimulează creșterea glandei sebacee și, implicit, producția de sebum. Estrogenii au efect opus – inhibă secreția de androgeni și creșterea glandei sebacee. Prin urmare, estrogenii au un oarecare „efect protector” în cazurile de acnee vulgară, deoarece activitatea glandei sebacee depinde de raportul estrogeni/androgeni.
În caz de acnee hormonală, pot fi observate următoarele modificări patologice:
- creșterea numărului și sensibilității receptorilor pentru androgenii circulanți, care se găsesc în sebocite și keratinocite;
- la persoanele cu acnee hormonală, sebocitele și keratinocitele prezintă un sistem enzimatic capabil să producă local testosteron și DHT;
- neuropeptidele, histamina, retinoizii, vitamina D, factorul de creștere asemănător insulinei 1 (IGF-1) sunt reglatori ai producției de sebum, care la persoanele cu acnee hormonală par să prezinte modificări patologice ale activității;
- glanda sebacee este un organ neuroendocrin, motiv pentru care producția de sebum ar putea fi stimulată în perioadele de stres (eliberare de cortizol, eliberare de CRH).
Se observă faptul că leziunile de acnee hormonală se agravează în perioada premenstruală (60-70% dintre femei), precum și la premenopauză, în perioada sarcinii sau în timpul administrării de contraceptive (progestative). În astfel de perioade, se înregistrează creșterea relativă a acelor hormoni cu activitate androgenă mai mare, în raport cu estradiolul. Există mai mulți factori de risc asociați cazurilor de acnee hormonală, și anume:
- dezechilibrele hormonale: sindromul ovarelor polichistice, perimenopauza, menopauza sau hiperandrogenismul (hiperplazia adrenală congenitală), dereglările ciclului menstrual, însă și hiperinsulinemia, fenomenul de rezistență la insulină;
- tumorile ovariene, pituitare, adrenale;
- predispoziția familială (rude de gradul I sau II diagnosticate cu acnee hormonală);
- stresul cronic;
- dieta dezechilibrată, consumul excesiv de lactate și alimente cu indice glicemic ridicat;
- folosirea produselor cosmetice comedogenice;
- tratamentele pe bază de corticosteroizi, antidepresive, ciclosporine, vitamine din complexul B, săruri de litiu, contraceptive (progestative), ramipril, izoniazidă, ioduri, bromuri;
- tumorile adrenale, ovariene, pituitare sau hipotalamice;
- fumatul.
La femeile cu acnee hormonală, leziunile pot persista încă din perioada pubertății, însă în unele cazuri apar la maturitate, pe fondul fluctuațiilor hormonale asociate.
Simptome acnee hormonală
Persoanele cu acnee hormonală prezintă de obicei o asociere de leziuni inflamatorii cu leziuni non-inflamatorii, care afectează mai ales zona inferioară a feței (mandibulă, bărbie, gât). Foarte rar, leziunile de acnee hormonală apar la nivelul frunții, obrajilor. Persoanele se confruntă mai des cu papule eritematoase și pustule ale căror severitate este în general ușoară spre moderată. Comedoanele închise (punctele albe) și deschise (punctele negre) sunt mai rare în caz de acnee vulgară. După ameliorarea inflamației, deseori apare hiperpigmentarea pielii.
În peste 20% din cazuri, ulterior ameliorării inflamației, tind să apară cicatrici la nivelul zonelor afectate. De asemenea, leziunile au tendința de a se agrava premenstrual sau în condiții de stres. Leziunile pot fi situate în adâncime, inflamate și deseori sunt dureroase. Pe de altă parte, pielea afectată tinde să fie mult mai sensibilă și să aibă o complianță mai redusă la tratamentul topic, decât în cazul adolescenților. Drept urmare, leziunile de acnee hormonală nu doar că sunt relativ dificil de tratat, dar prezintă și o oarecare tendință de recurență.
Diagnosticul de acnee hormonală
Diagnosticul de acnee hormonală se bazează pe anamneză, examinarea clinică a pacientei și în unele cazuri necesită și efectuarea anumitor investigații. Cele mai comune analize pentru acnee hormonală sunt:
- dozarea hormonilor androgeni (testosteron, DHT, DHEAS);
- LH, FSH, estradiol (în cazul în care se suspectează sindromul ovarelor polichistice);
- prolactina și cortizolul (pentru excluderea altor afecțiuni hormonale).
În funcție de aspectul leziunilor, a fost elaborată așa-zisa scală de severitate a acneei, după cum urmează:
| Nivel de severitate | Semnificație | Manifestări |
| 0 | Fără leziuni acneice | Pigmentări reziduale, eritem |
| 1 | Aproape fără leziuni acneice | Puține comedoane închise sau deschise, puține papule |
| 2 | Ușoară | Mai puțin de jumătate de față este implicată, puține comedoane, papule și pustule |
| 3 | Moderat | Mai mult de jumătate din față este implicată, numeroase papule, pustule, comedoane și maximum un nodul |
| 4 | Sever | Toată fața implicată, numeroase papule, pustule, comedoane și câțiva noduli |
| 5 | Foarte sever | Toată fața implicată, numeroși noduli |
De asemenea, tratamentul pentru acnee hormonală se stabilește în funcție de gradul asociat de severitate. Cu cât acesta este mai mare, cu atât tratamentul este mai îndelungat și mai dificil.
Tratament acnee hormonală
Tratamentul pentru acnee hormonală reprezintă o adevărată provocare, atât din cauza faptului că afecțiunea are tendința de a recidiva, cât și a faptului că necesită individualizare. Există mai multe alternative actuale, cum ar fi:
Tratament topic (creme pentru acnee hormonală)
- Retinoizi (tretinoin, adapalen, tazaroten): reduc hiperkeratoza și inflamația;
- Peroxid de benzoil: efect antibacterian și antiinflamator;
- Acid salicilic: exfoliază și reduce secreția de sebum.
Tratament sistemic (pastile pentru acnee hormonală)
- Contraceptive orale combinate (etinilestradiol + drospirenonă): scad producția de sebum;
- Antiandrogeni (spironolactonă, flutamid): inhibă efectele androgenilor;
- Izotretinoin: pentru formele severe, sub strictă supraveghere medicală.
Tratament adjuvant
- Peeling chimic cu acizi (AHA, BHA);
- Terapia cu lumină LED, diferite tipuri de laser.
- Proceduri mecanice (extracția comedoanelor);
- Microdermabraziune;
- Electrocauterizarea.
Acnee hormonală – complicații și riscuri asociate
Studiile arată că prezența leziunilor acneice are un impact negativ asupra calității vieții. Multe femei tind să dezvolte simptome de depresie, anxietate, stimă de sine scăzută. Însă, dincolo de componenta estetică a afecțiunii, pot apărea și alte complicații. Câteva dintre cele mai comune sunt cicatricile (după ameliorarea leziunilor acneice) și hiperpigmentarea postinflamatorie. De asemenea, anumite tratamente, în special cel cu izotretinoin, se pot prezenta cu complicații, iar din acest motiv necesită supraveghere și monitorizare medicală continuă și se recomandă doar în forme severe ale bolii.
Acnee hormonală – sfaturi pentru prevenție
Pentru a preveni acneea și, de altfel, pentru a îmbunătăți complianța la tratament, se recomandă următoarele:
- evitarea folosii produselor comedogenice (care blochează porii);
- menținerea unei diete echilibrate, bogate în fructe, legume (antioxidanți naturali);
- renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool;
- limitare aportului de zahăr.
- gestionarea stresului;
- practicarea de activitate fizică și igiena corespunzătoare;
- evitarea manipulării leziunilor;
- folosirea corectă a produselor dermatocosmetice.
Acneea hormonală este o afecțiune frecventă la femeile adulte, având o componentă hormonală predominantă. Diagnosticarea corectă și tratamentul personalizat sunt pași esențiali pentru a se asigura o gestionare cât mai eficientă a afecțiunii.
Foto: shutterstock.com
