Inca de la inceput trebuie mentionat ca terapia astmului bronsic trebuie sa fie pluridisciplinara, alopata, homeopatica, naturala. Alopata deoarece, intr-un episod acut grav care poate pune in pericol viata pacientului, medicamentele bronhodilatatoare sunt salutare. Homeopatica pentru ca, in multe dintre cazuri (chiar si in acut), rezultatele sunt remarcabile. Astfel, se poate obtine o remisiune durabila si scaderea dozelor de medicatie alopata.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), astmul este o boala cronica a bronhiilor (caile prin care circula aerul inspirat si expirat), a carei gravitate si frecventa variaza de la o persoana la alta si care se manifesta prin crize recurente de dispnee expiratorie (respiretie dificila in timpul expirului) si wheezing (respiratie siflanta, zgomotoasa).
La ora actuala, in intreaga lume, sunt aproximativ 300 de milioane de bolnavi cu astm, iar la copil este boala cronica cea mai frecventa (8-10% dintre copii sufera de astm, cu un raport sex masculin : sex feminin de 3:1). Cu toate ca boala debuteaza frecvent inaintea varstei de 5 ani (peste 50% dintre cazuri), doar 20% dintre copii vor mai avea astm la varsta adulta.
Cum se manifesta?
Exista doua mecanisme principale care conduc la manifestarile clinice ale astmului:
Hiperreactivitatea bronsica (diminuarea diametrului cailor aeriene, adesea ca urmare a unei reactii imunitare excesive la inhalarea unui alergen). Inflamatia bronsica cu edem si hipersecretie urmeaza in timp hiperreactivitatii, predispune la complicatii, respiratia devenind mai dificila. Prin urmare, pacientul va prezenta:
Tuse seaca la debut (frecvent nocturn); Posibil fenomene de alergie: stranut violent, cu lacrimare si rinoree apoasa; Respiratie dificila si siflanta (wheezing), mai ales in expir, cu dorinta de a sta in sezut la marginea patului, cu geamurile deschise; In cazuri mai grave apare cianoza (coloratie albastruie a tegumentelor, prin lipsa de oxigenare), agitatia anxioasa, confuzia si disparitia wheezing-ul. Aceste din urma semne necesita internarea de urgenta intr-un serviciu specializat; Finalul crizei in care poate aparea o tuse cu expectoratie.
Cauzele crizelor astmatice
Cea mai frecventa cauza este alergica (mai mult de 80%, in cazul copilului). Alergenii cei mai frecventi sunt: acarienii (organisme microscopice), praful, animalele de companie, polenul, mucegaiurile, produsele chimice iritante de la locul de munca, fumul de tigara si aerul poluat. Dintre factorii declansatori mai fac parte: aerul rece, efortul mediu sau intens, emotiile puternice (supararea, anxietatea) si chiar anumite medicamente, precum aspirina si antiinflamatoarele nesteroidiene. Cu timpul, apar infectii bronhopulmonare, bronsite cronice, emfizem si insuficienta respiratorie, cu dispnee continua intre crizele de astm. De asemenea, astmul poate deveni instabil. Aparitia mai multor crize pe parcursul unei zile face mai dificil raspunsul la aceleasi doze de medicament.
Tratament alopat
Tratamentul alopat foloseste medicamente ce vizeaza bronhospasmul si inflamatia.
Este important sa aveti o medicatie alopata prescrisa de un medic, in urma unei evaluari intr-un serviciu de specialitate, pentru a evita complicatiile in cazul unei crize grave.
Medicamentele homeopate, fara efecte adverse, pot fi folosite atat la inceputul crizei, inainte de a folosi orice alta prescriptie in timpul episodului, impreuna cu medicatia bronhodilatatoare, cat si intre episoadele acute.
Tratamentul homeopat consta in:
Natrium Sulfuricumn: in caz de astm declansat pe timp ploios, cu umezeala, ceata, in perioada de toamna-iarna. Ignatia amara: in cazul unui episod acut favorizat de fumul de tigara sau de emotii puternice (suparare, cearta). Carbo vegetabilis este un medicament folosit in cazul urgentelor in care exista o lipsa a reactivitatii, colaps, transpiratii reci, cu dorinta mare de aer rece si de a fi ventilat. Abdomenul este balonat. Cuprum Metallicum se foloseste in astmul spasmodic declansat brusc, in care este prezenta durere toracica (din cauza unor crampe musculare), tuse seaca paroxistica si, uneori, laringita cu voce ragusita. Ipeca se administreaza in timpul unei crize mai mult spasmodice decat productive, cu respiratie suieratoare si tuse seaca, senzatie de greata si paloare accentuata. Arsenicum album se utilizeaza in cazul episoadelor acute care debuteaza in jurul orei 1 noaptea, cu pacient anxios, agitat si epuizat, foarte friguros. Pacientul are o senzatie de sete intensa, chiar daca soarbe inghitituri mici de apa. Remisiunea dintre crize este incompleta. Antimonium tartaricum este indicat in momentul in care plamanii si bronhiile sunt plini de secretii ce nu pot fi eliminate. Kalium carbonicum este folosit pentru pacientii palizi si obositi, frigurosi si transpirati. Pozitia este de hiperflexie cu genunchii indoiti si capul sprijinit pe ei. Tusea este insotita de o expectoratie ce are aspectul unor mici perle. Agravarea are
loc intre orele 2 si 3 noaptea.
Metode de prevenire
Masurile preventive sunt foarte importante. Dintre ele fac parte: evitarea fumatului, a locurilor aglomerate in cazul epidemiilor de viroza respiratorie, a atmosferei poluate si a alergenilor considerati declansatori.
La debutul crizei, incepeti prin a administra remediile homeopate prescrise de medic. Daca in jumatate de ora episodul nu se amelioreaza, administrati in paralel si medicatia alopata. Colaborati cu doi medici (alopat si homeopat), deoarece efectele se potenteaza.
Bibliografie:
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) Michel Guermonprez, Homeopatie, principii – clinica si tehnici
Dr. Adrian Dumitrescu,
Medic-lector homeopatie, specialist pediatrie.
Mail: [email protected]
Tel: 0766437264
