Anorexia si bulimia sunt tulburari de alimentatie care afecteaza, la nivel mondial, un numar ingrijorator de mare de adolescente si reprezinta a treia cea mai comuna boala cronica in randul acestora. Exista si barbati afectati de tulburari alimentare, insa numarul lor este mult mai mic comparativ cu cel al persoanelor de sex feminin.
Cultul siluetelor filiforme, dar si faptul ca parerea celor din jur cu privire la aspectul fizic cantareste mult mai greu decat propria sanatate sunt cei mai importanti doi factori care contribuie la raspandirea rapida a acestor afectiuni. Alti factori de risc pentru aparitia tulburarilor de alimentatie sunt: varsta (in general, sunt afectate persoanele care nu au depasit 20 de ani), ereditatea, influentele familiale sau tulburarile emotionale.
Aflati aici ce presupun anorexia si bulimia, ce atitudine trebuie sa adopte parintii ai caror copii se confrunta cu aceste tulburari si cum ii pot ajuta pe acestia din urma.
In timp ce bulimia reprezinta nevoia de nestapanit a unei persoane de a consuma o cantitate mare de alimente, anorexia descrie o restrictie alimentara drastica impusa din teama respectivei persoanei de a nu se ingrasa, in ciuda faptului ca greutatea ei este una normala.
Obiceiul de a nu manca nimic pentru a nu se ingrasa este urmat, la intervale scurte de timp, de crize de bulimie. Aceste crize vin pe fondul foamei si al tulburarilor emotionale si sunt urmate imediat de sentimente de vinovatie, care duc la provocarea vomei si care favorizeaza aparitia depresiei. Este un cerc vicios extrem de periculos pentru sanatatea fizica si mentala.
Nu va lasati descurajati!
Atitudinea pe care trebuie s-o adoptati este aceea de a nu va descuraja. Un tanar suferind de bulimie sau de anorexie traieste in negare. Negarea este un mecanism de aparare care se manifesta ca reactie la o amenintare (in acest caz, amenintarea o reprezinta ingrasatul) si un mod de a face fata conflictelor emotionale, stresului, anxietatii prin refuzarea acceptarii realitatii si negarea existentei unei probleme. Or, negarea este o etapa trecatoare.
Indiferent de discutiile pe care le purtati cu adolescenta si de subiectele abordate in cadrul acestor discutii, nu insistati sa faca asa cum spuneti voi. Un suferind de anorexie sau de bulimie este foarte vulnerabil si irascibil si are tendinta de a se departa de cei care nu-i impartasesc convingerile. Asa ca nu e in avantajul nimanui sa va tina la distanta.
Sfaturi pentru parintii copiilor cu tulburari de alimentatie
- Spuneti-i ca va ingrijoreaza sanatatea ei, fara a aborda in mod deosebit comportamentul sau alimentar! Mentionati-i faptul ca ati observat ca este ceva in neregula cu ea si ca sunteti acolo pentru a o asculta si a o sustine! Asigurati-o ca o iubiti neconditionat, ca nu este singura si ca veti fi intotdeauna acolo pentru ea.
- Nu o fortati sa manance, dar nici nu o felicitati pentru ca n-o face!
- Nu o santajati cu mancarea!
- Evitati orice remarca ce ar putea face referire la aspectul sau fizic si nici nu-i spuneti ca “arata bine”! Pentru cineva care face eforturi sa se abtina de la mancare, “a arata bine” este sinonim cu “a se ingrasa”. Aduceti-va aminte ca ea vede lucrurile deformat, nu asa cum le vad cei din jurul ei.
- Incurajati-o sa accepte ajutorul unui medic sau al unui psiholog! Daca va refuza, nu insistati pe moment, dar reluati mai tarziu discutiile pe acest subiect.
- Aveti grija sa nu directionati discutiile pe care le aveti catre mancare sau greutate!
- Nu catalogati anumite alimente in prezenta ei ca fiind “grase” sau “hipercalorice”! Cel mult, puteti mentiona ca toate alimentele isi gasesc locul intr-o alimentatie echilibrata si diversificata.
- Cenzurati-va orice atitudine care ar putea elogia silueta filiforma! In plus, nu denigrati nici excesul de greutate. Trebuie sa acceptam toate diferentele fizice si sa nu judecam pe nimeni dupa aparenta.
- Informati-va temeinic in legatura cu aceste tulburari alimentare! Cu cat le veti intelege mai bine, cu atat ajutorul vostru va fi mai folositor. Nu va descurajati si, mai ales, nu va invinovatiti! Este inutil si contraproductiv.
- Daca tanara refuza ajutor de specialitate, puteti fi voi cei care sa apelati la cateva sedinte de psihoterapie. Psihoterapeutul va va explica ce suferinte psihice ascund aceste tulburari alimentare, va va ajuta sa abordati rational problemele copilului si va va invata cum ii puteti fi de ajutor.
Oana Anghel
Sursa: e-sante.fr
